Te cântam,

şi doar florile 

îţi puteau asculta

cântecul vechi şi uitat

de lumea pedepsită la tăcere...

Te şopteam,

doar că aerul 

de fum şi parfum

nu te mai putea ghida

în oraşul cu străzi

pedepsite la somn

şi uitare...

şi Te-am strigat

şi au venit

şi m-au luat

şi m-au amendat

până la noile dispoziţii

ale gândului pedepsit

la nelinişti şi zbateri!...