Anul acesta ne-am luat vacanța de Paște cu vreo 3 zile înainte. Am vrut să evităm valul de aglomerație și să mergem într-un loc nou. Cred că pe undeva am vrut să mă conving că turismul românesc nu e chiar la pământ. Nu știu de ce, dar de la o vreme m-a apucat o sete de autohton, de statornicie, de istorie, de rădăcini, de întoarcere la ce e pur românesc. Am ales Casa Kraus. Situată în satul Criț, la 40 km de Brașov, pe drumul spre Sighișoara, Casa Kraus părea din poze un loc cu tradiție și istorie, un loc curat, cu utilități actuale, dar cu obiecte din alte vremuri, păstrate cu grijă, recondiționate și date spre folosință turiștilor. În lunea în care trebuia să ajungem acolo, de dimineață m-a sunat managerul Casei, Flavius Cocora, să mă întrebe calm și domol dacă ajungem la masa de prânz. Prinsă în niște întâlniri și cu gândul la bagajele copiilor, am răspuns precipitat că ajungem pe la 16.30, am întrebat cum e vremea și �