Cineva mi-a urat de dimineață să am o zi pe placul meu. Eu aș transforma ”să am” în ”să-mi fac”. Să-mi fac o zi pe placul meu. Să încep, așadar, să-mi fac o duminică pe placul meu.
Scriu. Și asta e pe placul meu. Dacă e și pe al vostru, e și mai frumos.
Apoi îmi fac bagajele ca să pregătesc un alt moment pe placul meu: călătoresc spre Maramureș. Acasă. Cu trenul de noapte. O noapte de povești cu fiica mea. Avem ce să ne spunem.
O să curgă orele dinspre sud spre nord fără să le simțim. Poate doar câteva opriri prin stații cu difuzoare care anunță linii, staționări și plecări să ne mai aducă aminte de timp.
Duminica nu e doar ziua de dinainte de luni. Un pic mai mult decât alte zile ne dă voie să o facem pe placul nostru.

Întrebarea cu numărul 6: Care dintre imagini e mai aproape de ceea ce v-ar plăcea să faceți pentru voi azi? Și dacă nu e vreuna, cum arată ziua făcută pe placul vostru?
Nu uitați să împărtășiți și cu noi.