serban daniela

Articole postate de serban daniela

  • Din câte zile câte... 336

    Calendarul meu e ciudat, nu-i așa? Sigur că nu am spus ”14 zile consecutive”, dar nu am să mă folosesc de acest tertip. Sau?Zile multe. Înșirate cum trebuie, cu lucruri pe care abia le-am început sau cu altele care încă se cer grabnic încheiate. Crezând că așteptarea nu ne-a îndepărtat, că nu ați stat în numărătoarea zilelor din calendarul meu, un amestec între gregorian, iulian, solar evreiesc și toate celelalte pomenite vreodată, viu înapoi cu un joc de imagini.Vă avertizez, din multe motive poate deveni amețitor. E ca în caruselul copilăriei care părea să nu se mai oprească. Nu știu dacă și voi, dar eu am trăit groaza că mașinăria s-a blocat și răspundeam semnelor, pe care părinții mi le făceau cu mâna de pe margine, cu un surâs înghețat, crăpat direct și aspru în buzele mele, unul de încurajare pentru ei, pe  care oricum nu-l puteam schimba pentru că, împreună cu căluțul de lemn deveneam grupul statuar perfect.Fotografiile de mai jos s-au rafinat, de la prima până l

    Citește mai departe

  • Din 14 zile (7)... 336

    Uneori să fii dator, să rămâi dator nu se simte cu prea mare apăsare. Sentimentul acesta vine din când în când cu bucuria că mai ai ceva de oferit. Bunăoară eu, acum, azi. Am lăsat nescrise două zile din cele 14. Nescrise, nu și neînsemnate.Am adunat emoții în zilele acestea și acum, dimineață de miercuri, 22 martie, le las și către voi.Acasă în Maramureș, primăvara vine ceva mai târziu decât în sudul în care am ales să trăiesc. Ghioceii dodoloți din fotografia 1 au crescut răzleți pe lângă gardul casei părinților mei. După ce i-au văzut răsăriți, i-au îngrijit, să se facă mari și frumoși. Să se bucure de ei. Așa am crescut și eu. Răzvrătită, iubită, îngrijită, dorită.Acum sunt aici, la 50 de ani de la nașterea mea. Mă tulbură și mă bucură. Am întrebări și niște ecouri de răspuns. Mama îmi spune că în ziua nașterii mele a venit de la Săpânța la Sighet ca să vadă filmul Dacii. Și că a refuzat prezența studenților mediciniști în sala de nașteri. Doar ea cu tinereațea ei ș

    Citește mai departe

  • Din 14 zile (6)... 315

    Cineva mi-a urat de dimineață să am o zi pe placul meu. Eu aș transforma ”să am” în ”să-mi fac”. Să-mi fac o zi pe placul meu. Să încep, așadar, să-mi fac o duminică pe placul meu.Scriu. Și asta e pe placul meu. Dacă e și pe al vostru, e și mai frumos.Apoi îmi fac bagajele ca să pregătesc un alt moment pe placul meu: călătoresc spre Maramureș. Acasă. Cu trenul de noapte. O noapte de povești cu fiica mea. Avem ce să ne spunem. O să curgă orele dinspre sud spre nord fără să le simțim. Poate doar câteva opriri prin stații cu difuzoare care anunță linii, staționări și plecări să ne mai aducă aminte de timp.Duminica nu e doar ziua de dinainte de luni. Un pic mai mult decât alte zile ne dă voie să o facem pe placul nostru.

    Citește mai departe

  • Din 14 zile (5)... 322

    A fost o sâmbătă între nori și soare. Puteam alege lumina sau puteam rămâne înnourată. Nu întâmplările m-au dus către una sau alta, ci  dorința mea. Am ales să mă joc cu formele pe care norii le prindeau când se spărgeau în razele de soare. Joc de copil care se pierde cu ochii pe cer. Tot felul de chipuri care au sau nu asemănare cu cele în viață mi se deslușeau.N-am rămas prea mult așa, că mai aveam și altele de explorat. Mai aproape de pământ.Niște oameni și câinii lor. Sau invers, încă nu mi-am dat seama. Un șofer care și-a lăsat mașina întinsă lasciv peste vreo trei locuri de parcare. Că așa vreau eu...Și ceva între cer și pământ.

    Citește mai departe

  • Din 14 zile (4)... 324

    ...

    Citește mai departe

  • Din 14 zile (3)... 318

    Una dintre bucuriile pe care le am lucrând cu tinerii este legată de provocările pe care le primesc în fiecare zi. În loc de ”Eh...generația de azi...”, eu pun ”Eee? Generația de azi!” Dacă nu sesizați diferența, vă pot lămuri că e de bine. Pentru ea, generația de azi.Generația mea și încă altele le-au oferit lumea în care tocmai trăiesc, pe care tocmai o blamăm. Asta plină de gadgets nu au construit-o ei, ci noi. Și acum incriminăm. Mai exact ce? Indisponibilitatea noastră de adaptare la lum

    Citește mai departe

  • Din 14 zile (2)... 373

    El este Ned. Ion Nedelcu. Pictor și scenograf. Prieten. În clubul InterNed intri fără parolă, dar parol dacă mai vrei să pleci! Zilele, dar ce zic eu, mai ales serile lăsate către dimineață ne-au prins pre mulți în atelier și în poveștile despre prieteni, părinți, frați, copii, vise, despărțiri, îndrăgostiri și iar vise.Nu te-am sunat de multă vreme, Nedule.Întrebarea 2: Care este persoana la care te-ai gândit în ultime vreme, dar pe care nu ai căutat-o de mult? Lasă-i un gând. Sau și mai bine, dă-i un telefon. Spune-ne ceva despre cea/cel la care te gândești.

    Citește mai departe

  • Din 14 zile... 342

    E 14 martie 2017. Nimic special dacă nu ne gândim la faptul că e încă o zi din viața noastră. Pentru următoarele 14 zile vă propun o ”schemă” introspectivă: vă ofer în fiecare zi o imagine însoțită de o întrebare la care în mod obișnuit nu ne-am gândi, dar care poate avea efectul culorii roșii a semaforului. Opriți-vă puțin.Întrebarea 1: Cărei persoane întâlnite azi i-ai oferi acest buchet și de ce?   Răspunsurile se vor aduna în ”buchetul ” de comentarii de pe blog.

    Citește mai departe

  • PRINCIPIUL CULOARULUI ÎN RELAȚIA DE CUPLU... 330

    ...

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile