Zile multe. Înșirate cum trebuie, cu lucruri pe care abia le-am început sau cu altele care încă se cer grabnic încheiate. Crezând că așteptarea nu ne-a îndepărtat, că nu ați stat în numărătoarea zilelor din calendarul meu, un amestec între gregorian, iulian, solar evreiesc și toate celelalte pomenite vreodată, viu înapoi cu un joc de imagini.
Vă avertizez, din multe motive poate deveni amețitor. E ca în caruselul copilăriei care părea să nu se mai oprească. Nu știu dacă și voi, dar eu am trăit groaza că mașinăria s-a blocat și răspundeam semnelor, pe care părinții mi le făceau cu mâna de pe margine, cu un surâs înghețat, crăpat direct și aspru în buzele mele, unul de încurajare pentru ei, pe care oricum nu-l puteam schimba pentru că, împreună cu căluțul de lemn deveneam grupul statuar perfect.
Fotografiile de mai jos s-au rafinat, de la prima până la ultima, în decurs de minute. M-am jucat. Am prins din ce în ce mai bine lumina, din ce în ce mai mult detaliile și jocul de umbre. Din punctul meu de vedere. Ochiul de specialist cu siguranță ar prinde unghiurile ascunse, hâde și stângace. Dați-mi din timpul vostru atât cât să puteți compara prima imagine cu ultima. Urmăriți detaliile.
Întrebarea cu numărul opt: Ce comportament, atitudine, gând v-ar plăcea să ”cizelați”, nu în câteva minute, poate chiar în ani, dar care o dată șlefuit v-ar aduce bucurie, poate liniște? Din punctul vostru de vedere. Ochii de din afară întotdeauna vor prinde unghiurile ascunse și stângace.
