O sa incep cu o marturisire: il cunosc pe Cristian Lupsa de vreo cincisprezece ani, de cand era student la Facultatea de Jurnalism si se pregatea sa plece in State, sa studieze acolo. Tin minte cand l-am vazut ultima data inainte de plecare, am avut un sentiment ca nu e ultima oara cand aud despre el. Citisem cateva texte scrise de el in facultate si statusem de vorba de cateva ori si mi-a lasat impresia acuta a unui om care va schimba ceva prin ceea ce face cu pasiune.

De-asta nu m-am mirat cand, ani mai tarziu, am tinut in maini primul numar DoR. Ia te uita, mi-am spus, baiatul acela stralucitor pe care l-am intalnit cu atatia ani in urma s-a intors si s-a pus pe treaba. O revista cu nume simpatic si continut excelent, abordand subiecte diferite, o radiografie in scris a vietilor, trairilor, intamplarilor noastre.

Tin minte coperta aceea memorabila a numarului pilot, Dobrovolschi fotografiat de Alex Galmeanu, isteria din jurul acelui numar, ironiile la adresa numelu...