Acum va gândiți ce cuvânt am mai inventat sau peste ce naiba am mai dat.
Ei… dragilor. O sa vedeți imediat.
Mai intai o sa incep cu o mica povestioara.
Cand eram micuta si invatam de la ai mei treaba cu ceasul, care e stanga si dreapta, orientarea in spațiu si alte chestii elementare gen care e mai mare 4 sau 3, imi era mai greu sa pricep anumite lucruri fata de cei de varsta mea. Nici acum nu stiu din prima sa citesc un ceas analogic, avand nevoie de un pic de timp, care e stanga si care e dreapta inca imi dau batai de cap, dar timpul in care imi fac procesul logic este mai scurt de cand eram mica. Cu orientarea in spațiu ma descurc, dar stau prost cu aprecierea distantei (lucru pe care tata nu-l intelegea pana acum). Matematica ma batea grav, mai ales in clasele primare si dupa cand inca mai numaram pe degete. La liceul am dat peste un profesor (painea lui Dumnezeu si alta nu) care ma facea sa inteleg care e treaba cu matematica. Treaba era ca el nu imi intelegea modalitate mea de rezolvare a exercitiilor, desi rezultatul era bun.
Cu timpul, am deprins tehnica logicii si diversele ei metode de a imi controla aceste deficiente. Am zis ca asa sunt eu si trebuie sa ma descurc. Pana anul asta.
In urma cu vreo luna, ma uitam seara pe YouTube la o compilație de tik tok-uri de tip i was years old when i’ve found out..sau ceva de genul. Si apare o tipa care zice de cele mai sus: deosebire greoaie a stangii de dreapta, citire ceasului, perceperea distantei, rezolvarea greoaie a unor exerciții simple de matematica. Treaba asta de fapt, este o deficienta de invatare din familia adhd si dislexia. Se numeste discalculie.
Nu va pot spune ce reactie am avut. De fericire, ca nu e ceva care am doar eu, de usurare deoarece exista o explicație pentru tot ce am, mandrie ca mintea mea a reușit sa gaseasca o forma sa se adapteze, tristețe ca nu exista un tratament ca sa scapi si traiesti cu asta toata viata, plus ca exista posibilitatea sa o dai urmasilor si un sentiment de pozitivitate. Nu sunt singura,dar se pare ca nu sunt nici multi ca mine. conform datelor, din cate stie, undeva intre 3 si 6% din populație au aceasta deficiență. Dar asta nu ne face prosti, din contra, mintea noastră lucreaza dublu ca sa gaseasca metode ca sa suplinească ceea ce este deficitar, sa se adapteze si sa învingă.
O sa va las cateva link-uri legat de aceasta conditie. O sa vedeti ca rar vine singura. Deobicei este la pachet cu disgrafia. Aceasta tine de gramatică.de exemplu: ghe ghi si ce ci ce sunt greu de dat seama pentru o persoana ce sufera de asa ceva. Literele „v” si „f” si multe altele.
Despre discalculie se știe mai putin decat despre dislexie, disgrafie. Deoarece este greu sesizabila ( d-abia in clasa a5a părinții isi pot da seama ca e ceva in neregula) si se poate trai si cu ea. Exista calculatoare pe orice telefon. Mintea găsește destul de repede un proces logic (de eliminare) pentru a deosebi stanga de dreapta. De exemplu eu ma gândesc cu ce mana scriu si vine raspunsul, deci implicit cealalta mana este stanga.
Astfel, aceasta deficiență a fost cumva data uitării nefiind considerata un obstacol mare in viata.
https://www.dislexie.org.ro/tulburarile-de-invatare/discalculia/
https://timlogo.ro/noutati/studiu/discalculia-o-dizabilitate-uitata/
https://ro.drderamus.com/dyscalculia-7841
Sper ca mai sunt care isi gasesc explicatia la anumite întrebări. Nu sunteti singuri. Sunteti destepti, inteligenti si cu vointa puternica!