Povestea preferată a Ilincăi în această iarnă a fost „Povestea gogoașei” pentru care a dezvoltat efectiv o obsesie (despre asta o să vă povestesc într-un articol separat pentru că e o istorie aparte). Într-o după-masă, după un prânz copios, am avut cu ea următorul dialog.

Eu: „Ilinca, tu ce ești?” Ilinca: „Eu sunt gogoașă mică”. Eu: „Da’ mama ce este?” Ilinca: „Mama este o gogoșică”. Eu: „Și tata atunci ce-i?” Ilinca: „Tata este… un gogoșar”.

***

Aseară după ce m-am ras, Ilinca mi-a luat fața în mânuțele sale, a examinat-o atentă după care a concluzionat: „Tati nu ale țepi ca aliciu’. Tati ale fața bună și moale”. M-am simțit cu 10 ani mai tânăr

***

Parcul Central, zona lacului. Ilinca privește atentă cum rațele se scufundă și apoi apar din nou la suprafață. Apoi se întoarce spre mine și-mi spune: „Tati, lățustele fac cucu-bau”.

***

A