Aveam prin casa, capatata, o cutie mare si veche, estimata de mine la vreo 40 de anisori ca varsta. Cutia are dimensiuni generoase si o inchizatoare cu cheita, numai ca persoana care mi-a dat-o nu a mai gasit si pretioasa cheie.
Zilele trecute mi-am amintit ca zace pe balcon si m-am hotarat sa o decorez pentru uzul meu deoarece prezenta unele semne de degradare a lemnului. In plus, consortul tot imi reproseaza ca cele mai frumoase obiecte le vand si nu pastrez nimic pentru noi. Adevarat, nu prea tin la ceea ce decorez. La inceput le-as fi strans pe toate, acum sunt mai detasata de aceasta obsesie. Daca ii place cuiva si vrea ceva, nu ma cramponez de acel lucru, oricum fac altele tot timpul.
Cred ca nu mi-am imaginat insa in ce ma bag cu cutia asta... In primul rand, a fost una din acelea facute pentru artizanat, magazinele de pe vremea comunistilor, si a avut un frumos model sculptat. Noroc ca erau crestaturi putin adanci si acum aratau tocite bine. In al doilea rand a avut o culoare maro-pamantie, inchisa, care a necesitat un strat generos de grund. Pe interior era rosie, iar vopseaua a iesit prin grund, rezultand o nuanta rozalie pe care am lasat-o asa. Neavand cheie, capacul a falfait tot timpul, fiind greu, m-am chinuit sa o tin in diferite pozitii. In plus, capacul se da de tot peste cap, nu se opreste la 90 de grade, iar balamalele par cam firave pentru atata greutate. Am uitat de crapatura din capac care a necesitat o carpire cu chit si o smirgheluire.
Mi-a facut impresia ca grundul nu a prins foarte bine pe vopseaua initiala, lucru de mirare... Pe interior am lasat-o fara alta vopsea, nu m-am hotarat cum s-o finisez. De fapt, trebuie sa ma hotarasc mai ales ce fac cu incuietoarea, altminteri risc sa pierd continutul la prima miscare gresita.
Suprafetele mari si multe mi-au dat de furca, am lucrat pe bucatele si am consumat multe materiale. Nici nu aveam pensule atat de late, ca sa nu las dare in culoare am folosit buretelul. Am mai aplicat si niste rondele de lemn in lateral, am mai folosit si nitel contur auriu pentru briz-brizuri, si o patina... Paguba curata!
Concluzia? Multa munca si o gramada de vicii ascunse de acoperit. Si stati sa vedeti ca inca nu i-am dat lacul final! Dar daca ii pun si captuseala din fetru pe fund poate reusesc sa o termin si sa arate decent. O transform in mostenire de familie daca tot m-am chinuit atat.