Elena Lasconi a „driblat” sâmbătă o întrebare pe care ea a considerat-o ironică (cu o aluzie la celebra scrisoare trimisă de ea lui Donald Trump) spunând (deşi nu i se ceruse clar aşa ceva) că va face lumină pe acel subiect „dar nu acum, pentru că nu este bine pentru ţara mea”.
Ca şi alţi politicieni care invocă principii sau probleme majore pentru a nu da o explicaţie, nici Elena Lasconi nu a menţionat azi de ce nu ar fi bine pentru ţară ca ea să lămurească o chestiune pe care, anterior, o etichetase drept „stângăcie”.
Întrebarea a fost ce scrisoare i-ar scrie acum lui Trump după episodul de la Casa Albă cu Vladimir Zelenski iar răspunsul e cel de mai jos:
„Credeţi-mă, înţeleg ironia din întrebarea dumneavoastră, dar eu vă zic că mă consider o bună româncă, iar scrisoarea pe care am scris-o eu lui Trump a fost, consider acum, după tot ceea ce s-a întâmplat, că a fost o capodoperă academică, la tot ceea ce s-a întâmplat până acum. Am declarat-o de mai multe ori că o să fac lumină în acest caz, dar nu acum, pentru că nu este bine pentru ţara mea. Dar dacă e să-mi iau orice ironie de la presă şi oricâte înjurături din bula noastră pentru ţara pe care o iubesc.. shoot!”.
Ce ar fi putut spune clar Lasconi despre acel episod? Că a postat acel text (sau l-a acceptat de la vreun „scriitor de postări”) fără o minimă analiză? sau, c[ de fapt, mesajul a fost perfect şi că şi-l asumă?
Prin declaraţia de azi, practic Lasconi se aşează pe aceeaşi
treaptă cu Sorin Grindeanu care ieri spunea că are chitanţe pentru
zborurile cu Nordis dar… le va arăta mai încolo, dacă îi cer
anchetatorii.
Adică e vorba de o tragere de timp pentru care ambii politicieni au
folosit nişte argumente care arată că fug de obligaţia (morală) de
a lămuri anumite decizii.
Ce nu au înţeles nici Lasconi, nici Grindeanu, nici alţii care
se pun ei în astfel de situaţii: destui români sunt convinşi că
politicienii nu sunt perfectţi, nu pot fi perfecţi, că pot greşi.
Dar aşteaptă minimum gest de bun simţ ca atunci când o comit să
recunoască şi să dea câteva minime explicaţii, nu să tot amâne
momentul adevărului.
Fic cum a făcut şi marcel Ciolacu când a apărut subiectul
zborurilor cu Nordis care (spunea că) ba nu a fost în avion, ba a
fost, dar stai că era şi copilul (pe care l/a folosit ca pe un scut
uman), dar stai c[ am pl[tit, stai c[ am facturi, ba sunt copii
care au greşeli…
Daniel VINCA