Lavinia Pâvu- Visul unui Blue(s)
Îl aștepta, deși nu era sigură că o să vină. Cu paharul în față, Blue își zise că, dacă va apărea el, se cuvenea totuși să-l scutească de priveliștea unei bețive. Apoi, cum acest scrupul i se păruse o formă de virtute , dădu pe gât băutura fără remușcări.
Barmanul se uita lung la ea: - Încă un gin tonic? - De ce nu? Cui nu-i prinde bine puțină tonificare? Chiar dacă dusese, probabil, de cel puțin o mie de ori această conversație, avea senzația că improvizează, că e briliantă, că rostogolește, ca niciodată replici scântâietoare. De altfel nu zărea oare în ochiul barmanului un licăr de amuzament? Dar dacă licărul avea alt înțeles? Dacă într-una din nopți a fost a lui fără ca acum să-și mai aducă aminte?