În ultimele zile, trei dintre dosarele care au făcut glorie DNA au fost spulberate la ÎCCJ prin decizii definitive de achitare.

Timp de 12 ani, procurorii anchetaseră aproape 60 de oameni,pentru care ceruseră în total peste 300 ani de pușcărie. Acuzația era aceeași:abuz în serviciu. Motivația achitării definitve este aceeași: fapta nu există.

Este vorba despre viața distrusă a unor oameni care au fost acuzați de procurori pentru fapte despre care, în ultimă instanță, magistrații ÎCCJ au decis că nu există.

Pe 27 aprilie, după 8 ani de hărțuială prin procese, au fost achitați definitiv 10 inculpați din lotul „ANRP 5”, trimiși în judecată de DNA pentru abuz în serviciu. Respectivii făceau parte din Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din ANRP. Comisia avea rolul formal de vota în ședințe lunare rapoartele de evaluare întocmite de experți specializați.
Procurorii au calificat drept abuz în serviciu votarea în Comisie a unui raport de evaluare pentru un teren din Constanța, considerînd ei, după criterii proprii, că terenul a fost supraevaluat.

Dosarele ANRP au mai multe „sezoane”, la fel ca serialele. Fiecare dosar avea câte o țintă – Alina Bica, Dorin Cocoș, Gheorghe Stelian zis Stelu ș.a.m.d. Unii figurau în mai multe dosare, în ideea că dacă scapă într-unul pică în celălalt.Toate s-au încheiat cu achitări.

În ANRP 5, ținta a fost Crinuţa Dumitrean, fosta șefă a ANRP. Achitarea vine după ce ÎCCJ decisese în urmă cu o săptămână o altă achitare definitivă, în dosarul ANRP 4, în care acuzați erau, între alții, omul de afaceri Horia Simu și foștii deputați Theodor Nicolescu și Marko Attila. Abuzul în serviciu se referea aici la votarea unei unei despăgubiri pe care DNA o considera ilegală.

„Întocmirea și avizarea raportului de evaluare nu pot fi considerate infracțiuni. Evaluarea este o estimare, nu o determinare certă. Orice raport de evaluare poate fi refăcut. Faptul că au votat un raport de evaluare sau altul nu înseamnă că au încălcat legea, comițând abuz în serviciu. Evaluarea unei proprietăți era o atribuție de serviciu a experților evaluatori din cadrul ANRP”, au arătat judecătorii de la ÎCCJ în motivarea sentinței de achitare.
A doua lovitură de răsunet primită de procurorii DNA s-a petrecut în 24 aprilie, când completul de 5 al ÎCCJ a pronunțat achitare definitivă tot pe „fapta nu există” pentru toți cei 43 de primari și oameni politici din Argeș cărora li se confecționase dosarul numit „Consultanța”.

Prin acest dosar, DNA a hărțuit timp de 12 ani zeci de primari și viceprimari de comune, lideri politici și salariați ai CJ Argeș în legătură cu proiectele aprobate prin PNDR pentru modernizarea unor comune.
În fruntea listei de inculpați se aflau fostul președinte PSD al Consiliului Judetean Argeș, Constantin Nicolescu, și Mircea Draghici, fost deputat PSD din partea aceluiași judet.

Cei doi erau, de fapt, ținta dosarului și trofeele cu care Călin Nistor, șeful DNA Argeș, și-a deschis calea spre șefia DNA pe țară.

A treia lovitură dată procurorilor este achitarea definitivă pentru lipsă de probe pe care a primit-o zilele trecute și primarul Craiovei, Olguța Vasilescu, după 7 ani de procese derulate prin zece instanțe, bașca umilința prezentării ei la lume cu cătușe la mâini.

Câteva întrebri nu pot fi ocolite: procurorii nu citesc aceleași cărți de Drept ca judecătorii? Cum e posibil ca unii să acuze oamenii pentru niște fapte despre care ceilalți demonstrează că nu există? Ce e la mijloc – prostie, rea credință? Sau sictirul procurorilor născut din sentimentul că ei sunt niște suprazei intangibili?

În cele trei cazuri de achitare definitivă, niște oameni au trăit timp de ani de zile niște coșmaruri cumplite, viața le-a fost făcută țăndări, au fost supuși oprobriului, priviți ca niște ciumați, compromiși în ochii copiilor, părinților, rudelor, societății, în general. După 12 ani trăiți sub presiunile inimaginabile ale anchetelor procuraturii, mulți dintre ei sunt niște oameni terminați.

Cine și cum le compensează aceste traume ireparabile? Am înțeles că SIIJ a fost desființată pentru a se clasa dosarul lui Kovesi, deschis la această secție pentru puzderia de abuzuri comise de fosta șefă a DNA. Clasarea s-a produs mai alaltăieri. Dar cine răspunde, totuși, pentru dramele provocate celor aproape 60 de oameni, anchetați ani în șir pentru niște vinovății imaginate de mintea unor procurori proști, șmecheri sau vânduți ? Și care cereau pedepse însumate de peste 300 de ani?
Valeriu Stoica, această lumină a justiției române care se reactivează din conservă în preajama anilor electorali, făcea de curând pledoarii sofistice pentru „protecția judiciară” și „protecția materială” a procurorilor. Nimic de zis. Dar de protecția judiciară și materială a cetățenilor în fața abuzurilor procurorilor și, după caz, a judecătorilor, cine se ocupă? Că SIIJ nu mai e. Asupra acestui subiect ar trebui zăbovit mai mult.

ÎN LOC DE PROIECTE, ANCHETE LA PARCHETE
Dosarul „Consultanța” a mitraliat jumătate dintre liderii locali ai PSD Argeș. Dosarul a fost deschis în 2011, fiind fabricat cu ajutorul SRI, așa cum s-a lăudat însăși Direcția Națională Anticorupție.
(https://www.luju.ro/dna-a-ramas-cu-64-de-achitari-pe-fapta-nu-exista).
A fost ținut la dospit 4 ani și trimis în instanță abia în 2015. Adică în an prelectoral, taman la fix în pregătirea alegerilor locale din 2016, la care statul paralel spera să scape de hegemonia pesedistă în acest județ. În loc de proiecte de modernizare, primarii aveau să apară în fața concetățenilor cu dosare penale.

În tot acest răstimp, cei acuzați au cunoscut calvarul anchetelor, amenințărilor, filajului, intimidărilor etc. Jumătate dintre primăriile pesediste au fost paralizate, primarii au fost anchetați și puși sub acuzare, iar proiectele de dezvoltare rurală abandonate. După 12 ani de calvar, trei dintre inculpați – primarii comunelor Uda, Mărăcineni și Domnești – au murit înainte să-și vadă dreptatea cu ochii. Mulți dintre ceilalți s-au îmbolnăvit, au abandonat orice implicare publică, sunt dominați de spaimă și resemnare.

Asta s-a și dorit. Acesta este bilanțul unei semnături din condei a procurorilor conduși de Nistor Călin. Cine plătește?
Procurorii au greșit, spune ÎCCJ. Dar în viață se plătesc și bucuriile, darmite greșelile.
Acuzația comună adusă de procurori tuturor celor 43 de inculpați a fost de abuz în serviciu, „în scopul obţinerii unor foloase necuvenite”.„Foloasele necuvenite” constau, după mintea procurorilor, în avantaje electorale pentru primarii ce se străduiseră să facă proiecte de modernizare a comunelor lor și, pe de altă parte, în bani „primiți nejustificat” de consultanții care munciseră să facă realizabile proiectele respective.

Cam asta e gândirea unor procurori. Nu a tuturor, să ne înțelegem.
Rețeta avea să fie aplicată peste câțiva ani și în cazul primarului Craiovei, Olguța Vasilescu, aceasta fiind acuzată că ar fi primit „foloase necuvenite” sub forma creșterii popularității sale electorale ca urmare a zugrăvirii fațadelor unor blocuri. A fost achitată definitiv săptămâna trecută, după 7 ani de anchete, presiuni, amenințări, interpelări, filaje în „câmpul tactic” ș.a.m.d.

EXPERIMENTUL PITEȘTI 2.0
Dosarele din Argeș, încheiate cu achitarea definitivă și în bloc a celor 43 de inculpați nu pot fi rupte de răspunderea pe care o are șeful DNA Argeș din acea perioadă, Călin Nistor.
Sunt supoziții rezonabile că acest Nistor a fost trimis special de la unitatea centrală la conducerea DNA Argeș pentru un experiment: compromiterea „în masă”, cu dosare penale, a PSD-ului județean, care domina de ani în șir alegerile pe plan local.

Pentru a risipi orice speculații, precizez că problema care interesează societatea românească este cum se comportă procuratura față de lege și nu dacă pesediștii sunt sau nu vânați de procurori.
Nistor a ajuns la DNA în anul 2006. Peste doi ani, a fost numit la șefia DNA Argeș. Avea să descrie cu aroganță și cinism percepția sa despre cetățenii orașului peste care avea să fie tartor timp de cinci ani: „Aici e o comunitate mai mică, mergi printre ei, le simţi ura, frustrarea”.
După săpături care au durat doi ani de la venirea sa în Pitești, doar-doar va găsi ceva, Nistor a raportat la București dosarul-mamut numit „Consultanța”, fabricat în 2011 de binomul DNA – SRI.

A rămas la șefia DNA Argeș până în 10 martie 2013. A doua zi, pe 11 martie 2013, a fost rechemat la București și numit cu delegație procuror șef al DNA! Ascensiunea sa fulminantă nu poate fi desprinsă de implicarea în lichidarea politică a liderilor pesediști din Argeș. Drept premiu pentru dosarul „Consultanța”, ministrul (cică pesedist!) al justiției, Robert Cazanciuc l-a propus pe Nistor în 26 aprilie 2013 în funcția de adjunct al Laurei Codruța Kovesi, care tocmai fusese numită în fruntea DNA.

De atunci, procurorul Nistor a rămas timp de 8 ani în diferite poziții de conducere la vârful DNA. Un om cu nivel intelectual îndoielnic, cu prestații publice spre limita penibilului, cu dificultăți vizibile de gândire și exprimare, a rămas șef peste destine de oameni, trăind din cheagul penal făcut vreme de cinci ani în Argeș.
S-a pensionat începând cu 15 ianuarie 2021 din funcția de procuror șef al Secției de combatere a corupției din DNA. La data pensionării avea 25 de ani vechime în muncă. Și 50 de ani de viață.
Primește pensie specială.

FĂRĂ ABUZUL ÎN SERVICU, DNA-UL ESTE MORT
Infracțiunea de abuz în serviciu este regina pușcăriilor. Este principala jucărie a procurorilor. Plastilina pe care ei o întind, o freacă și o înfășoară cum vor, oricine putând fi acuzat oricând că a făcut un oarece abuz în serviciu.
Unii dintre procurori sunt un fel de enciclopedii ambulante. Adesea scriu eseuri în loc de rechizitorii, au o atracție irepresibilă spre metaforă, decid după propriile percepții, dau sfaturi, vorbesc în pilde.

Grav este când se complac în rolul de instrumente ale unor jocuri politice. Sunt excitați la ideea că ei pot decide cine să fie și cine nu în politică.
Conform legii, rechizitoriul unui procuror trebuie avizat de șeful ierarhic. De aceea, a spune că procurorii sunt independenți este o minciună și o mare diversiune. Din moment ce orice act întocmit de un procuror trebuie aprobat de un șef, nu se poate spune că acel procuror este independent.
Rechizitoriul de trimitere în judecată a celor din dosarul ANRP 5 a fost alcătuit în 2015 de procurorul Dănuț Volintiru și a fost aprobat de însăși sefa DNA de la acea vreme, zeița Anticorupției, Slujirea însăși, pre numele ei de mirean Laura Codruța Kovesi.
Acest Volintiru i-a spus unuia dintre acuzați, Cătălin Teodorescu, pentru care ceruse 3 ani de închisoare, că este nevinovat, dar „a fost în locul nepotrivit, la locul nepotrivit”. Aceștia se pot numi „oamenii legii”?
Volintiru s-a pensionat. Are pensie specială.

„NIMENI SĂ NU FURE SUB 1 LEU”
Având putere neîngrădită, procurorii statului paralel se cred și deștepți. Au aroganța unora care pretind că știu tot. Se consideră calea, lumina și adevărul pentru absolut orice domeniu. Dau verdicte de oportunitate economică, ei știu cel mai bine cât vlorează un teren, stabilesc diagnostice medicale, hotăresc dacă un primar trebuia să facă un pod în loc să asfalteze o uliță ș.a.m.d.
Ei sunt sanitarii societății. De ei depind destine, cariere și chiar vieți. Ei sunt suprazeii pogorâți printre cei la care „simt ura și frustrarea”, cum zicea Nistor. Menirea lor, pentru care au fost instruiți în tot felul de colegii, este „paraditul la cetățeni”, cum recunoștea sincer un procuror de pe la Ploiești.

Cu un asemenea evantai de „competențe”, se înțelege că procurorii pot pune oricând în cârca oricui un abuz serviciu. Dacă această infracțiune dispare din codul penal, cum ar fi normal într-un stat democratic, procurorii devin șomeri.

Fără abuzul în serviciu, DNA este mort. De aici și bătălia imensă purtată nu demult în jurul pragului valoric sub care abuzul în serviciu ar fi fost dezincriminat. Până la urmă, procurorii au învins. Șefa pesedistă de la Comisia juridică a primit un telefon în timpul dezbaterii pe acest subiect, a luat poziția ghiocelului și a transmis decizia „de sus”: prag zero, abuzul în serviciu se pedepsește penal indiferent de valoarea prejudiciului.

Unii se mai întreabă care e statul paralel. Ăsta e, cel care dă cu flit unei dezbateri parlamentare libere și democratice, dictând verdictul prin telefon. Care „vot neimperativ”, care „independență a opiniei”, care „libertate de conștiință”?!?…

Față de această aberație neîntâlnită în vreun alt cod penal european, președintele PSD, Marcel Ciolacu, mare om, mare caracter și în curând ditamai prim-ministrul, n-a putut decât să se hlizească: pragul pentru abuzul în serviciu a fost eliminat pentru ca „nimeni să nu fure sub 1 leu”, a explicat el.

Săracu^ Ciolacu! Cică vrea „să se facă” prim-ministru…

OCTAVIAN STIREANU http://cotidianul.ro/