This game is hosted by Vinitha Dileep,
on her blog 'Reflections' and
I discovered it on Esha's blog. This time the word prompt is
'STORY',
together with the words: 'QUESTION', 'LAZY', 'WEATHER',
from the missed games.
| 'A fi sau a nu fi, aceasta este
intrebarea'. |
I hadn't thought of writing about the types of questions until now. Will it be useful?
I see several big categories: questions to oneself, questions to others and questions to
the Source, or whatever we call it the creative energy.
From the first category, the one that seems important to me is: 'why am I here'?
I don't panic anymore because the answer is not obvious (yet). I just think that the joy
of experimentation could be a possible answer. And obviously sharing it with others,
generating an amplifying effect, as only the waves go to infinity, if they are not
hindrances. And how could it be, when everything is an ocean of energy?
Questions to others, whether we ask them virtually or address them to natural persons,
deserve to be clear and precise. This means that it is clear to us what we want to ask about.
The use of keywords is a necessity, even if the unpredictable can manifest itself, if we
are too hermetic in the forms.
Questions to the Source are pure magic! It's true that some questions to oneself are actually intended for it, but I didn't always realize that it is so! I have a little doubt about who
formulates them: the mind, the heart, or both, after deliberations...
But they have a unique feature. They are vital to us. They and obviously the answers.
It's just that I found that the ideas are suggested to us encrypted and I need a lot of attention
to decipher them in my present moment. But I have no doubts that the answers come on
request. So pay attention to intuitions!
I think asking myself questions is a wonderful and challenging game.
With one self-imposed rule: not to be lazy! And I admit that The 5-second rule
helps me a lot in application, even if I still make mistakes...?
I know that some videos with exercises have exaggerated titles, but maybe otherwise
I wouldn't get an 'aha' situation! It's just that I have to be consistent in persevering
their application and remove from the vocabulary any expression that starts with 'NO'.
This is equivalent to setting my own restrictions and this thing annoys me the most,
when it happens. At least I can manage these by myself through analysis...
With those imposed by others it is more difficult, sometimes even impossible. Although
the impossible is still in my mind, in not case because of the...weather.
Even the weather is no longer as I knew it, as it is also more and more weirder.
Which should generate many other questions! I realize that no matter how I twist the ideas
of the story, I still get to the importance of the questions. In a way, it is natural to want
to learn more about an unknown aspect, to clarify my own vision about it and introduce
possible useful corrections if it's necessary as it's usually the case...
It is really the most impressive 'game'. And it is vital.
It doesn't just seem like this. It really is!
| 'Cunoasterea inseamna a avea raspunsul corect. Inteligenta inseamna a pune intrebarea corecta'. |
Nu ma gandisem pana acum sa scriu despre tipurile de intrebari. O fi util?
Intrevad cateva categorii mari: intrebari catre sine, intrebari catre ceilalti si
intrebari catre Sursa, sau oricum ii spunem energiei creatoare.
Din prima categorie, cea care mi se pare importanta este: 'de ce sunt pe aici'?
Nu ma mai panichez ca (inca) raspunsul nu este evident. Ma rezum la a crede
ca bucuria experimentarii ar putea fi un raspuns posibil. Si evident impartasirea
ei celorlalti, generandu-se si un efect amplificator, ca doar undele se duc spre infinit,
daca nu sunt oprelisti. Si cum ar putea fi, cand totul este un ocean de energie?
Intrebarile catre ceilalti, fie ca le punem virtual sau le adresam unor persoane
fizice, merita sa fie clare si precise. Asta inseamna ca ne este limpede despre ce
vrem sa intrebam. Utilizarea unor cuvinte cheie este o necesitate, chiar daca
imprevizibilul se poate manifesta, daca suntem prea ermetici in formulari.
Intrebarile catre Sursa sunt magie curata! Adevarat ca si unele intrebari catre
sine ii sunt de fapt destinate, insa nu intotdeauna m-am prins ca asa e!
Am un mic dubiu despre cine le formuleaza: mintea, inima, sau amandoua,
dupa deliberari...
Ele insa au o trasatura unica. Sunt vitale pentru noi. Si ele si evident raspunsurile.
Doar ca am constatat ca ideile ne sunt sugerate criptat si ne trebuie
multa atentie in a le descifra in prezentul nostru. Insa nu mai am dubii ca raspunsurile
vin la cerere. Deci atentie la intuitii!
Cred ca a-mi pune intrebari este un joc minunat si provocator. Cu o singura regula
autoimpusa: fara lene! Si recunosc ca Regula de 5 secunde, ma ajuta destul de mult
in aplicare, chiar daca mai dau si rateuri...?
Știu că unele videoclipuri cu exerciții au titluri exagerate, dar poate altfel nu aș ajunge
la un „aha”! Doar că trebuie să fiu consecventa in aplicarea lor perseverenta și sa scot din vocabular orice expresie care începe cu 'NU'. Că asta echivalează cu a-mi stabili singura
restricțiile și chestia asta mă enervează maxim, atunci cand o constat. Pe astea cel putin
le pot gestiona singura, prin analiza proprie... Cu cele impuse de alții este mai greu, uneori
chiar imposibil. Deși imposibilul tot de mintea mea tine, in nici un caz de... vreme.
Chiar dacă nici vremea nu mai e cum o știam. Ca si ea este din ce in ce mai ciudată.
Ceea ce ar trebui să genereze o groaza de alte întrebări...
Îmi dau seama că oricât as rasuci ideile povestii, ajung tot la importanța întrebărilor.
Într-un fel, este firesc să vreau să aflu mai multe despre un aspect necunoscut, să-mi clarific
propria viziune despre el și să introduc eventuale corectii, daca e cazul.
Si de obicei este cazul. Este într-adevăr cel mai pasionant 'joc'.
Și este vital. Nu doar pare. Chiar este!
| 'Pentru succes adevarat puneti aceste patru
intrebari: De ce? De ce nu? De ce nu eu? De ce nu acum? |
#Fiction Monday (180) - The dynamics of life
