Sully (2016) Regia: Clint Eastwood. Cu: Tom Hanks și Aaron Eckhart. O nouă producție din seria „Viața Bate Filmul”. În sensul că, dacă i-ar fi trecut cuiva prin cap să inventeze un astfel de scenariu și să mai și facă un film după el, ar fi fost huiduit la scenă deschisă: „Cum să vii cu o astfel de poveste absurdă, total neverosimilă și pe deasupra și siropoasă? În care Binele învinge Răul de-l face arșice? Așa ceva este atât de improbabil să se întâmple încât nici nu merită să-ți bați capul!” etc. etc. Mărturisesc că m-aș fi numărat printre cei care îmbrățișează această opinie. Problema e că totuși s-a întâmplat. Exact așa, de să nu-ți vină să crezi. (Un precedent notabil din serie ar fi viața marelui fizician Stephen Hawking povestită în filmul „The Theory of Everything”. La fel de improbabil de senzațională). Toată lumea cunoaște istoria: într-o dimineață geroasă de ianuarie, un Airbus cu 155 de persoane la bord decolează de pe aeroportul La Guardia din New York. După 3 minute, ambele reactoare înghit niște păsări și se opresc. Pilotul Chesley Sullenberger „Sully” decide că nu mai poate să se întoarcă pe aeroport și amerizează în apele lui Hudson River. Cu toți pasagerii în viață! Filmul e mai mult despre ce a urmat: declarat mai întâi erou național (cuiva i-a venit chiar uluitoarea idee să spună că a fost prima veste bună legată de avioane după 11 septembrie!), este obligat mai apoi să se supună unei anchete care să stabilească dacă nu cumva s-a pripit când a hotărât să facă ce-a făcut, punând viețile pasagerilor în pericol, în loc să încerce să ajungă pe un aeroport. Nu intru în detalii despre cum a fost soluționată dilema (bine), dar vreau să amintesc două lucruri care m-au impresionat: Întâi că Sully, știind că șansele de reușită la amerizare sunt aproape nule, a ales totuși soluția asta ca să nu facă victime și la sol (deși probabil că face parte din instructajul piloților). Apoi, despre extraordinara solidaritate umană de care au dat dovadă cei care au participat la salvarea pasagerilor de pe aripile avionului și din apele înghețate ale râului. În final, întrebat dacă el ar fi procedat altfel, secundul Jeff Skiles dă un răspuns simpatic și totul se termină perfect, în cea mai bună dintre lumi. Repet: dacă n-ar fi fost un caz întrutotul real, n-aș fi dat doi bani pe un asemenea scenariu utopic.

Notele mele: 7,5/10 pentru film, 10/10 pentru realitate.