Îmi amintesc cinematografele unde rula la răstimpuri „Călăuza”. Cei
care ajungeam acolo, oricât de fragedă ne era vârsta, oricât de
bogate sau nu experienţa de viaţă şi cultura cinematografică, ne
simţeam privilegiaţi. Simţeam că o voce interioară ne-a adus la
întâlnirea cu acest film, ne-a făcut darul să descoperim altfel
lumea şi pe noi înşine. […]