Elixi a inceput sa scrie Jurnalul unui amant mincinos. Eu sunt amanta mincinosului. Nu sunt o amanta obisnuita. Si nu am de ce sa mint.
Profilul de blogger pe toateBlogurile
Iubitule, iubitule! Ce dacă eşti departe şi nu te pot atinge? Acum suntem împreună şi îţi sprijini capul pe genunchii mei, iar eu, fără să te sărut, fără să te privesc, trec uşor cu degetul pe linia din mijloc a pieptului tău, alunec abia atins până jos, extinzând lent teritoriul, într-o înaintare aproape electrică. Iar […]
Citește mai departe
Îmi amintesc cinematografele unde rula la răstimpuri „Călăuza”. Cei care ajungeam acolo, oricât de fragedă ne era vârsta, oricât de bogate sau nu experienţa de viaţă şi cultura cinematografică, ne simţeam privilegiaţi. Simţeam că o voce interioară ne-a adus la întâlnirea cu acest film, ne-a făcut darul să descoperim altfel lumea şi pe noi înşine. […]
Citește mai departe
Am simţit că nu-ţi este bine, iubitule, adânca ta singurătate a strigat până la mine. Te-am auzit şi acum, te-am auzit şi înainte să ne apropiem şi să ne îndrăgostim. Adânca ta singurătate e mai pieritoare decât ai crede. Chiar dacă îţi pare de nestrăbătut. Chiar dacă te simţi legat fedeleş de funiile ei. Priveşte-mă. […]
Citește mai departe
Îţi povestesc, totuşi îţi povestesc. Simt uneori că povestirile acestea sunt ca o punte desfăşurată spre tine, ca un spaţiu care se creează anume, să ne întâlnim. Numai că spaţiul acesta e de fapt sufletul meu supradimensionat, care se aşterne sub noi doi. Şi dacă închid ochii ca să privesc mai bine, puntea nu mai […]
Citește mai departe
Am acest caiet şi stiloul cu cerneală neagră. Am cuvintele pe care ni le-am scris. Le am şi pe celelalte. Cele pe care ni le-am spus la telefon, într-o lună în care nu înţelegeam de ce mă cauţi. Şi cele din săptămânile când ne-am întâlnit din nou în Bucureştiul iernatic. Cuvintele nescrise sunt uşor de […]
Citește mai departe
„Am ajuns pe muchia iernii. Primele zăpezi vin cu o linişte care îmi aminteşte de tăcere. O să-ţi spun ce cred, pentru că nu o să citeşti niciodată vorbele acestea. De ce ţi le-aş trimite, dacă nici mie nu-mi este limpede unde ne-ar putea duce? Ai un râs pe care încă mi-l amintesc foarte bine. […]
Citește mai departe
Scrisoare de-acum trei ani. N-a ajuns la tine pentru că nu ţi-am mai trimis-o. „Mă sunaseşi aseară. Au fost zile amare mult şi cea de ieri s-a numărat printre ele, poate ai simţit că am vorbit cu tine în gând. Am fost istovită după ce a plecat Dana. Ultimele zece zile – cu tot cu […]
Citește mai departe
Am început multe scrisori, le am prin tot felul de foldere. Nu le-am încheiat pentru că nu ştiam dacă ţi le trimit.Şi nu pentru că n-aş fi vrut să le citeşti, ci pentru că tăcerea ta e un gardian. Îi aud paşii dincolo de uşă. Uşa este alcătuită din mii de kilometri, din nopţi şi […]
Citește mai departe
N-am vorbit atâta amar de vreme. Nu m-a încurajat faptul că eram odată în nesuferitul de chat şi spusesem că-ţi voi scrie, iar tu ai precizat mai în glumă, dar parcă mai mult în serios – scurt şi cuprinzător. Ce înseamnă scurt când deschid teritorii lăuntrice unde visez că-mi eşti părtaş de intensitate? Când vreau […]
Citește mai departe
Uit. Şi pe măsură ce uit, lucruri pe care le credeam eterne măcar cât viaţa mea, îşi schimbă înfăţişarea. Trecutul e la fel de fluid ca viitorul. Nu ştiu niciodată ce o să-mi aducă. Dar unele ţărmuri sunt sigure. Moartea lui Cătălin petrecută înainte să-l cunosc din cartea lui şi să mă îndrăgostesc de el. […]
Citește mai departe