O sclipire. Atât. O mică sclipire de bucurie apărută din neant sau poate din noroc. Nu știu. Dar te arde, te iradiază, te cuprinde și te sucește, te bucură.

Nu prea știi cum să te comporți, nu ai mai avut parte de așa ceva de mult timp. Aproape că ai și uitat acea senzație plăcută care te face să râzi, să sari în sus și să rupi o bucățică din ea și să o împarți cu cei din jur.

Și cei din jur te privesc un pic suspect, neștiind dacă ar trebui să se bucure și ei sau totul este o mascaradă. Ești bine?

Da, sunt bine! Îți spui ție însuși, îți iei înapoi bucuria, ți-o împachetezi cu grijă, să nu se mototolească și o pui bine, într-un colț de suflet.

Poate din când în când o să mai umbli la ea, poate o să mai apară o sclipire….