de la visul ăla în care ne futeam cu ușa deschisă în apartamentul a lor mei, am senzația că nicicând nu a fost mai viu sentimentul din „iar ca sentiment un cristal” (cu sau fără virgulă, nu mai stau să caut, cine știe știe)și m-am lămurit cu finalul cărții ăsteia pe care mă bate gândul … Citește în continuare HABAR N-AM, DAR →