dar mai sunt așteptări ne vîslim ieșirea din minți
sortați grămadă pe paiul înecatului
și care naiba de cuvînt mai e onorabil
dacă nu mai sunt decît vorbe?
mi se face poftă de te-miri-ce
numai de viață nu
akka în secolul ăsta de sfeclă
sunt gravid cu mă-ta moarte
și cred că am încurcat-o
nu știu ce urît ne ridică
voma la cer
dar va fi mai mare dragul
draj-copii o să ne iasă inocența
ca ochii din cap
și cu toate astea
probabil că bucuria are perspective
indecedabile
ba chiar
e de minune cum ți-o ia apa
și cum o duce pe arătură
asta e realitatea ne scapă
și anume ne scapă cîte una
peste ochi
într-un asemenea hal
că totul e sefeu
cu stele verzi
și-al naibii să fi dacă mîine
nu e o nouă zi
mulțumesc pentru lectură. dacă ți-a plăcut, primești titlul de
Lector Honoris Causa. Dacă nu, Nu. ;)
