Limitarea de tonaj decisă azi de CJSU nu-i afectează doar pe transportatorii care au parcuri de camioane grele (sau pe puţinii investitori din Neamţ care foloseau TIR-uri pentru a expedia marfa pe ruta respectivă) ci şi pe cei din HORECA şi pe transportatorii care folosesc autocare.

Mai pe româneşte, decizia CJSU anunţată pentru 30 de zile, loveşte în moalele capului firmele care în această perioadă (încheiere a anului şcolar) mai luau o gură de oxigen din excursiile şi taberele organizate fix după încheierea anului şcolar.

Şi aici, la categoria „victime” intră afacerile din Horeca (pensiuni, hoteluri, restaurante) cărora le veneau clienţi din Ardeal pe poarta de intrare (în Neamţ) Cheile Bicazului (mai ales de pe Valea Bistriţei, Valea Bicazului şi Valea Muntelui) dar şi firmele de transport din Neamţ care au autocare cu o greutate maximă admisă de peste 13 tone.
Dar, subliniem, discuţia nu trebuie şi nu poate fi limitată la parcul auto din Neamţ pentru că, de exemplu, putea veni spre judeţul nostru un autocar Mercedes de 59 de locuri, din Târgu Mureş, mijloc de transport care, în funcţie de model, are o greutate maximă autorizată (masa maşinii plus greutatea turiştilor plus greutatea bagajelor) de 22-24 tone.

„Sunt autocare de 45-50 de locuri care au o greutate a autovehicolului gol de 12-14 tone. Dacă adăugăm greutatea pasagerilor (şi se calculează o greutate medie tehnică de 75 kg de persoană, plus greutatea bagajelor avem deja aproape de 100 kg de pasager, deci încă 2 tone şi jumătate. M-a sunat un coleg de breaslă, care are cursă programată dinspre Transilvania spre Neamţ, prin Chei – aşa e comanda de la beneficiar – şi care m-a întrebat disperat ce poate face. Şi da, urmează un vârf de sezon de excursii, de la începutul lunii iunie, şi pe intrări în Neamţ (în general cu transportatori din alte judeţe) dar şi cu ieşiri din judeţ, prin Chei (deci cu transportatori din Neamţ). Vorbim nu doar de contracte încheiate de ceva timp, de avansuri încasate ci şi de planuri pe care şi le-au făcut elevii şi instructorii lor.
Plus că există şi varianta ca mâine-poimâine să vină un astfel de autocar şi şoferul sau patronul firmei să nu fi ştiut de interdicţie. Ce vor putea face? Fie să încalce limita de tonaj, fie să oprească autovehiculul înainte de cele două puncte care au generat restricţia şi să/i coboare pe pasageri, să le ceară să traverseze pe joc zona, cu speranţa că aşa s-ar încadra în greutate, dar nu e obligatoriu. Distanţa dintre cele două puncte de de circa 500 de metri, dar nu poţi parca oriunde acolo, aşa că pasagerii vor trebui să meargă pe jos unul sau doi kilometri, poate mai mult. Dar ce te faci dacă ajunge autocarul noaptea în zonă, că trebuie asigurată securitatea acestor copii?”, s-a spovedit către Vestea un cunoscător din transportul de persoane.

Iar „mulţumirile” către cei din CJSU vin şi din zona Horeca. Puţinele pensiuni de pe Valea Bicazului par condamnate aprig şi ele iar întreprinzătorii (în general e vorba de afaceri de familie) au de plătit, la rândul lor, salarii, rate, taxe la stat. Oamenii sunt cu atâ mai nemulţumiţi cu cât surpări similare de ziduri de mal au avut loc şi în urmă cu câţiva ani. Deşi se impunea o reparaţie capitală a acelui sector de drum, şefii de la Drumuri Naţionale (ne referim la Compania Naţională CNAIR şi la DRDP) au preferat să meargă pe soluţia de moment a cârpelilor care, se vede acum clar, cât de eficiente au fost.

Este clar că decizia CJSU, luată în fugă (doar e Comitet Judeţean de Situaţii de URGENŢĂ) putea fi cântărită mai bine. Poate la masa discuţiilor ar fi trebuit să fie invitaţi şi cei care se pricep dar şi cei care vor fi afectaţi. Da, cei interesaţi ar fi venit cu soluţii convenabile lor, poate nu perfecte dar care puteau fi analizate.
În CJSU are loc de drept (chiar funcţia de vicepreşedinte CJSU) şi reprezentantul CJ Neamţ. Iar în CJ Neamţ, pe la Direcţia Tehnică (sau cum s-o fi chemând ea) este un Compartiment Transporturi (cunoscut mai ales după cum bolmojeşte programul public de transport intrajudeţean). Dar, poate, în acel Compartiment este şi cineva care ar fi putut spune celor din CJSU că masa maximă autorizată a autocarelor NU ESTE EXCLUSIV 13 tone (cum, deja, un reprezentant al Prefecturii a spus pe un grup de comunicare cu presa).
Sau puteau fi invitaţi şi specialişti de la RAR sau de la ARR care sigur ar fi ştiut aceste detalii tehnice.

Mai jos, două imagini, de pe siteuri de profil, cu detalii tehnice de la două modele de autocare cu 58 de locuri ale mărcilor Mercedes şi Volvo.

Aţi văzut, da? 24,75 tone, respectiv 26,5 tone, valori pentru masa brută autorizată. Deci cam dublu faţă de valoarea de 13 tone precizată ca maximală în decizia cu restricţia…

Evident că, dincolo de informaţiile de mai sus, trebuie să primeze ideea de apărare a vieţii şi sănătăţii celor care vor trece pe acest traseu iar autorităţile trebuie să ia toate deciziile în acest sens.
Dar – doar întrebăm, nu dăm cu parul – nu era normal ca la aceste discuţii să participe (să-şi spună părerea şi păsul) şi specialişti în transporturi, şi reprzentanţi ai firmelor care vor fi afectate?
Poate că aceste discuţii nu schimbau nimic din decizia CJSU, poate schimbau major sau poate schimbau o virgulă sau o cifră…

Astfel de situaţii nu unt singulare pe Neamţ, ele sunt tot mai frecvente în ultimele zile, la nivel naţional. Un exemplu de acest tip AICI unde se poate vedea cum, real DRDP-urile (instituţiile din subordinea CNAIR şi Ministerului Transporturilor, unde directorii au lefuri de 20-30 de mii de lei pe lună) păstoresc, real, o infrastructură cu segmente multe aflate în colaps.

Deci oamenii plătesc taxe, impozite, inclusiv ROVINIETE iar banii sunt duşi în lefurile uriaşe şi nesimţite ale unei camarile politice, în loc să fie făcute reparaţii capitale la timp.
Iar mai nou, graţie deciziei de ieri a CCR, muritorii de rând nu vor mai putea nici să vadă, concret, lefurile unor astfel de personaje…

Revenind la situaţia de la Neamţ, ar fi de aşteptat ca Prefectura şi CJSU să purceadă la o reevaluare a situaţiei, chemând la masa discuţiilor şi pe cei care se pricep şi pe cei care pot fi afectaţi. Şi să se ia cele mai bune decizii, care să ţină cont şi de securitatea pasagerilor dar şi de faptul că firmele trebuie protejate şi nu ucise (la modul metaforic).

Că, în ritmul acesta, nu rămân doar salariaţii fără lefuri şi micii patroni fără afaceri şi şi domnul Ovidiu Laicu (directorul DRDP Iaşi, un simbol al sinecurismului de partid) fără lefşoara lui de 20.000 lei (NET) pe lună. Şi ar fi chiar nasol, nu?

Daniel VINCA