" Știi, Victore, îmi permit pentru prima
oară să te tutuiesc. Pentru că te simt în fața mea atunci când îți
vorbesc așa. Parcă te văd, aici, pe un fotoliu cu piciorul stâng
întins, cu orteza pe el. Ca și mine. Orteza mea e neagră, a ta cum
e? Dar să nu divagăm. Victore, mi s-a blocat genunchiul. De tot,
dureros… Am chemat un vecin să mă ducă cu mașina la spitalul
Universitar din București. Ai fost vreodată? Pe chei, la Eroilor.
Multe salvări, mulți oameni pe holuri, scaune cu rotile, tărgi,
pereți văruiți cu albastru. Auzi, Victore, albastru deschis.
Culoare frumoasă, liniștitoare, așa, dar să nu
divagăm.
M-a văzut un medic și mi-a zis că mă operează. Am stat 15
minute să mă ia un lift, Victore, înghesuială mare. Când m-a luat,
un medic care stătea într-un picior glumea amar: „în lift și în
sala de operație ce mai facem și noi saună. E gratis, nu o putem
refuza”. Te-ai prins, Victore? Adică nu avea aer condiționat
funcțional în sala de operații, nah! Glumeț, medicul, semăna cu un
actor american… Îmi scapă. Dar să nu divagăm!
M-am operat. A durat trei ore. Cred că aerul nu mai făcea
față, că unul din medici a cerut alte haine la un moment dat.
Nu m-a durut. M-am holbat într-un ecran să văd cum îmi umblă
prin genunchi. Mi-au reconstruit ligamentul din două tendoane.
Artă, Victore! La tine cum a fost? Te-a durut? În fine, nu divagăm.
Am aflat că în post-operator era și soția ambasadorului Olandei la
București. A intrat o asistentă în sala de operații și a zis că ea
și-a terminat toată engleza cu olandeza, că îi face un Tramal și că
o mută în salon. „Mai ține-o în post-operator, s-o văd și eu”, a
spus medicul care îmi umbla prin genunchi. În post-operator am
ajuns și eu. Știi cum arată? E un salon cu vreo 5 paturi, poate 8,
habar n-am, în care sunt aduși toți cei care au fost operați. Doi
brancardieri mici de statură m-au luat pe sus, Victore, a fost
amuzant. Unul zicea că sunt uriaș și că îi rup coloana. L-am luat
de după gât și rânjea schimonosit când m-a desertat pe pat, lângă
doamna Dinca. O doamnă care pe lângă tot ce avea, făcea și atacuri
de panică. Dar să nu divagăm.
La tine cum a fost? Cine te-a luat pe sus? Că ești mai greu
decât mine! Gemete de durere se auzeau din jur, că oamenii începeau
să se dezmorțească. Pe fiu-meu, inițial, nu l-au lăsat să mă vadă.
A protestat: cum, n-am voie să-l văd pe tati? Pe tine te-a lăsat
să-ți vezi copilul în post-operator?
Olandeza apăsa pe buton. Asistenta Alina a intrat iarăși în
post-operator și a zis așa: am băgat olandeza în 20 cu 1. E bine,
dar are dureri! Victore, în salonul 20, patul 1 am stat și eu. Tot
Alina s-a ocupat de mine. N-o știi, lucrează de mulți ani în
spital, se atașează de bolnavi, deși unii aruncă cu urinarele după
ea, o mușcă, o zgârie. Oameni bătrâni, sclerozați, tot felul. Ea
s-a ocupat de „olandeza”, Victore, mi-ar fi plăcut să se ocupe și
de tine. Fiul ei are examenul de bacalaureat, vorbește mult de el.
Mai ales când face gărzi. Știi cât câștigă, Victore? Nu, nu
divagăm… Dar nu mă mai pot abține! E în regulă, ai plecat în Turcia
sfidând toți medicii și toți pacienții, deși ești ditamai premierul
României, nu aveai operație pe cord deschis, ci o fractură de
ligamente! Acum zici că rămâi acolo pentru recuperare?! E un rahat
recuperarea, câteva mișcări de gimnastică le poți face de-acasă Dar
tu vrei linișe, nu? Nu vrei s-o auzi pe doamna Dinca gemâd, nici
pe”Colonelul” cerâd la baie, nici pe olandeza. Te înțeleg Victore,
dar nesimțirea ta nu mai are bun-simț!
Cum să spui la Antena 3 că pentru doamna ambasador s-a blocat
un etaj la Spitalul Universitar și că pentru tine s-ar fi blocat
două, când eu am stat acolo, Victore, la același etaj, lângă
rezerva ei? Nu ți-e rușine să minți în halul ăsta?! Nu știai că
sunt acolo, Victore? Doamna ambasador a fost tratată fix ca oricare
pacient. Și eu la fel. Și doamna Dinca, bătrâna care a făcut nopți
albe și a stat lângă mine. Și „Colonelul”, care de la Tramal și
Morfină credea că e acasă. Și ceilalți. Eram internați oameni
simpli, Victore, numai în mintea ta bolnavă se putea întâmpla să
fie blocat un etaj de spital pentru un pacient, oricine-ar fi el.
Numai tu ai fi putut bloca etajele spitalelor, dar nu în România,
Victore! În Turcia, în Rusia, unde vrei! Medicii care au operat-o
pe olandeza au mai operat încă cinci oameni în aceeași zi în care
tu, Victore, și cu mine ne-am operat. Cinci români care s-au operat
la Ortopedie la Universitar.
Au stat lângă olandeza, Victore, cât de mincinos să fii să
spui că s-a blocat etajul?! Minți ca un ticălos, e OK, dar nu-ți
bate joc de medici, de asistente, de infirmiere. Doamna ambasador
nu și-a bătut joc de ei. S-a fotografiat cu medicii, știi? Cu
tricouri pe care scria că medicii români vor în Schengen, iar tu,
ca un nesimțit, te-ai dus să te operezi în spitalul lui Erdogan!
Acolo, în țara în care un jurnalist turc a fost condamnat de o
instanță pentru că a scris pe Tweeter că mamei lui Erdogan i-ar fi
fost rușine să vadă ce face fiul ei. Acolo te-ai dus, Victore! Nu
minți fără bun simț, măcar! Nu ne băga în mocirla ta. Scaldă-te
singur în ea!
Medicii de la Universitar vor opera în continuare, Alina
va mai învăța engleza și va face gărzi, medicul care seamănă cu un
actor american va face saună în sala de operații și după ce tu nu
vei mai fi prim-ministru, iar eu o să fac recuperare și scap de
orteză. Și vreau și eu în Schengen, nu în Turcia sau Rusia. Dar să
nu divagam. Minți ca un nesimțit! "
SURSA :
http://www.jurnalistii.ro/opinii/nu-mai-pot-sa-tac-victore-are-si-nesimtirea-bunul-ei-simt/?fb_action_ids=10152946797857113&fb_action_types=og.comments
1