Daca ne-am dedica cateva minute sa analizam tot ce a fost intre noi am putea ajunge la concluzia ca a fost o mare pierdere de timp.Insa nu e asa…si tocmai din cauza asta incerc sa aman sfarsitul nostru…”al nostru” suna minunat.Nu pot ingadui sa te pierd iara.Vreau sa intarziem,sa uitam,sa pierdem,sa amanam,sa stergem tot haosul inversunat in care ne-am asfixiat.Nu mai suport,mi-e dor sa te sarut,sa te stang in brate,sa ma enervezi intentionat iar dupa sa ma impaci… mi-e dor de absolut tot, de bune,de rele, de certurile noastre zilnice,mi-e dor de dezinteresul tau,de privirea ta,de rasul tau colorat:)) intr-un cuvant mi-e DOR DE TINE. Am ramas doar un suflet stingher macinat zi de zi de remuscari.Sincer imi pare rau pentru ce s-a intamplat.Am fost cuprinsa de o vanitate puerila si am pulverizat cuvinte otravite peste constiinta ta.Vorbele sunt cea mai periculoasa arma a omului…ucid lent ,iar moartea lenta e cea mai dureroasa.E ca si cum as tulbura apa lin