Prezentul este o chestiune efemeră, o iluzie parșivă. Tindem să ne atașăm de momentele frumoase și căutăm să le prindem, cumva, în palmă, ca să mai rămână puțin cu noi. Iar în vremurile dificile așteptăm ca timpul să treacă mai repede chiar dacă, în realitate, totul se rezumă la o simplă percepție. Mai mult, tindem să credem că vom rămâne mereu cine suntem în prezent, la nivel de convingeri, personalitate, identitate. Este o presupunere care tinde să ne ofere un echilibru sănătos, un simț de conservare a identității. Dar dacă această aparentă „constanță” nu există?

Imaginează-ți că fiecare identitate umană (cu toate substraturile sale) este o cutie imensă de vopsea la î...