imaginea corpului tău ieșind din cadă

trecînd prosopul portocaliu(cu care mă ștersesem cu juma de oră-nainte)peste dîrele de apă șerpuindu-ți pe pielea-ți ambratăpeste picioarele (desigur) infinite cu glezne normalenici prea subțirinici mătăhăloaseși mai ales peste buzele mici în formă de Ka această poză(tu serioasă)un soi de adorare fără uimire(de parcă te-ai născut din totdeauna)face parte din cultura mea distrofică de atunci […]