stăteau ăia mai ușori ca o pană ce coboară până la parter ca să nu se sperie lumea din stația de autobuz (dacă aveai doar gura strâmbă și nu făceai spume era ok) noi ăștia cu iubiri ce se-ntindeau ere întregi (printre peștii albaștri de pe perete) locuiam în pădure în cuști din oțel beton […]