Da, stiu, m-am trezit tarziu… Ca de obicei… Insa am avut motive. Cu doi nazdravani in casa ma organizez putin mai greu. Nu, n-am sa vorbesc de ceea ce se intampla in Romania zilele acestea, nici de regulile de igiena, banuiesc ca e toata lumea constienta de aceste lucruri.

Ma gandeam numai ca am pornit cumva un razboi cu acest virus, cu noi insine si ceea ce simtim, cu cei din jurul nostru uneori. Ma gandeam ca Pamantul isi pauza de care are nevoie, dependent sau independent de vointa noastra, a oamenilor. Ma gandeam ca unele lucruri trebuie sa se intample, ca nimic nu este intamplator. Ca Planeta noastra avea nevoie de o pauza de respiro si si-a luat-o. Ca noi, oamenii aveam nevoie sa ne oprim din goana zilnica, si, vrand-nevrand, ne-am oprit.

Ma gandeam ca ai nostri copii aveau nevoie de timp cu noi, si acum il au. Aveam nevoie sa fim impreuna ca familie, si suntem… Avem nevoie sa invatam sa ne purtam unii cu ceilalti, si iata ca vom invata. Hard way, soft way, depinde de fiecare dintre noi.

Ma gandeam ca tot comportamentul oamenilor din zilele acestea se datoreaza unei educatii bazata pe pedepse si recompense. Ca cei care au implementat sisteme alternative in scolile de stat, bazate pe respect fata de copil, pe educatie cu blandete, au acum adulti responsabili, care inteleg consecintele faptelor lor. Vom invata si noi, ceilalti, cat este de important pentru societate sa stam in case in aceste zile, vom invata si noi cum sa punem problema, astfel incat toata lumea sa iasa in avantaj. Azi, maine, nu conteaza. Ceea ce conteaza este rezultatul.

Ganduri de primavara, ganduri de izolare… Va doresc sa ramaneti in siguranta!