Sistemul de pedepse si recompense s-a raspandit tot mai mult in ultima vreme. Copiii sunt pedepsiti sau recompensat acasa, in familie, la gradinita, la scoala, in societate. Nici ca adulti nu scapam de acest sistem, pare a a prins radacini in viata noastra. Pare ca nimic nu functioneaza daca nu suntem pedepsiti sau recompensati pentru ceea ce facem. Parca nu dorim sa facem nimic daca nu primim ceva in schimb.

De multa vreme am uitat sa fim oameni, sa facem lucruri bune pentru cei din jur, doar de dragul de a ajuta, de a fi mai buni, de a ne simti mai bine pentru ca am ajutat pe cineva. Acum totul se reduce la bani, la `si mie ce-mi iese?`, la castig.

Si e normal cumva sa fie asa, avand in vedere ca asa am fost crescuti. Cei mai multi dintre noi… Am fost invatati sa ne comparam in permanenta cu cei din jur, sa ne uitam la capra vecinului, sa concuram cu oricine, sa fim mai buni decat toti, sa atingem perfectiunea. Rareori ni s-a spus ca trebuie doar sa fim mai buni decat ieri, sau ca putem concura cu succes cu noi insine.

Ma uit in jur la copiii de varsta scolara care se intrec in haine de firma, telefoane scumpe si excursii scumpe si unii abia stiu sa citeasca. Nu mai vorbesc de scris. Si imi pare rau pentru ei, pentru cei din jurul lor, pentru ceea ce va urma…

Am inceput acest articol in urma cu doua zile… Nu am stiut cum sa-l termin, sau poate asteptam ceva… cum ar fi rezultatele la testele PISA, unde Romania a iesit mai rau ca in anii trecuti. Insa mai grav mi se pare declaratia doamnei ministru, care afirma cu non-salanta ca aceste teste nu reflecta cunostintele copiilor, ci modul in care sunt puse in practica aceste cunostinte. De parca nu pentru a folosi practic acele cunostinte ii trimitem la scoala… Nu, ii ducem la scoala sa memoreze comentarii la nesfarsit…

Sper sa se simte tonul ironic mai sus. D-na ministru, cred ca e timpul sa lasati pe altcineva in locul dumneavoastra. Nu de alta, insa cu o asa mentalitate, nu avem sanse sa iesim din mocirla prea curand…