imaginea corpului tău ieșind din apă*, tu trecând prosopul portocaliu (cu care mă ștersesem cu juma’ de oră-nainte, după ce l-ai refuzat pe cel curat, blue) peste dârele de apă șerpuindu-ți pe pielea ambrată, peste picioarele (desigur) infinite cu glezne normale, înalte, acordate cu nesfârșirea trupului tău, nici prea subțiri, nici mătăhăloase și mai ales […]