Integrala vieții mele Privirea ta de ieri M-a derivat cu totul Că nu-țeleg ce-mi ceri.

Prin prisma vieții mele Întâi când te-am zărit Mi-ai apărut pierdută La minus infinit.

Iubirea mea crescândă Un maxim atinge Iar raza ei vectoare La tine mă împinge.

Spre tine ecuație, Formulă ideală, Figură grațioasă, Ca semnul integrală.

Nutresc ca asimptotă Speranța că vreodată Vom fi-mpreună-acolo Hiperbolă-adorată.

Doresc continuu aceasta, Alerg la infinit Și-am probabilitatea Că nu sunt rătăcit.

Socoate și tu însăți Dacă n-am drept c-alerg, Spre limita la care Cei ce iubesc converg.

Revino în domeniu Să rezolvăm cu bine Problema de a fi O funcție de tine.

Să adunăm sărutul În serii dezvoltate În serii divergente Ce nu pot fi însumate.

Dar mi-e că din pacate Frumozul vis feeric Va fi o cantitate Cu minus înainte, Ce stă râzând brutal, Sub aripa întinsă A unui radical.

<