Azi mi s-a confirmat iar ca desi exista sanse mari sa nu fie cum iti doresti e bine sa pasești pe un teren aproape necunoscut. Da, e adevarat ca ne suntem datori sa iesim din zona noastra, de confort si sa incercam lucruri noi. E posibil sa nu reusim sa avem sicces, dar, asa cum spunea David Popovici o nereusita nu e un esec ci o sansa de a invata. Nu exista infrangeri, doar oportunitati de a te cunoaste mai bine, de a iti recunoaste limitele, fara insa a renunta sa incerci sa le depasesti. Fiecare om are o parte a sa in care poate deveni si mai creativ. Spun cu tarie ca dorinta de a progresa, de a fi mai bun nu trebuie pusa sub nicio forma in raport cu ceilalti, ci cu propria persoana. De ce? Simplu.  Pentru ca atunci cand omul nu se  razboieste cu nimeni, ci cauta  azi sa fie mai  bun decat el insusi, cel de ieri, atunci isi ingaduie sa ramana sincer cu el. Trebuie sa recunosc ca a fi sincer cu tine e cea mai dificila provocare, pentru ca atunci lasam sa cada multe ziduri de autoaparare. De multe ori omului ii  e asa, de draga linistea sufletului incat arr tendinta de a  nega adevarul. Atunci cand insa alege  sa creasca , sa se  perfectioneze, nu privind inspre ceialti si considerand  totul ca pe un maraton, ci privindu-se in oglinda fiind sincer cu sine i, acceptandu-si lipsurile, plusurile, imperfectiunile si calitatile cu care a venit in aceasta lume, vrand cu adevarat sa se  desavarseasca  ca persoana, atunci isi  va infrumuseta atat  suflet  cat si coltul de lume in care traieste  pentru ca nu va mai fi oarecum suspendat in o competitie falsa sau in teama de esec.

Esecul e doar o oportunitate.