într-o piramidă de piatră
fortăreață fortificată
osificată, anchilozată...
la piept ascund un mic hanger
patul mi-e platoșă de piatră
am inima pietrificată
o stranie excrescență plată...
scoică fosilizată
înfășurată-n pânză
cu vechiul meu cearșaf
în sarcofag de piatră...
capacul de granit
ca pe un eremit
mă-nchide auster
cu trupul ferecat...
în tainicul iatac
ferestre obturate
cuprinse de mister
în conul ce-mi conferă
statutul aferat
trupul meu cataleptic
rămâne suspendat
de firul efemer
precum un scarabeu
între pământ și cer...
© Mihaela Chițac, 2020