”Nautilus”, de Ioana Bâldea ConstantinescuEditura Humanitas, București, 2017

Motto: ”Probabil pentru că au în ele un fel de disperare… sunt opera unor oameni obsedați de misterele lumii, de frumuseți, de grozăvii, de un ceva neînțeles, căruia încearcă să-i dea coerență. Sunt universuri în miniatură. Ipostaze ale necunoscutului. Îmi plac…” (pag. 30)

După primele rânduri, te temi că ai putea fi în fața unui poem în proză, frazele fiind voit confuze și paginile trecând prea greu, măcar până ne obișnuim cu personajele și întâmplările trăite de acestea. De altfel, întreg romanul (căci roman este) este construit pe mai multe planuri, atât temporal – pendulăm mereu între un trecut istoric, medival și o Franță modernă, cât și din punct de vedere al personajelor, fiecare spunându-și propria versiune asupra evenimentelor. Putem spune, ca o analogie cu titlu...