Doina și Ion Aldea-Teodorovici sunt nemuritori, chiar dacă nu mai sunt printre noi. Muzica lor este un simbol al renașterii naționale care atinge sufletul, în special pentru cei din Republica Moldova.

Când eram la școală obișnuiam să fac glume cu prietenii legat de această piesă: când toată lumea cânta plină de patos „Eminescu”, noi cântam uneori „Eminem”. Ni se părea amuzant. Eram copii și nu știam noi prea multe.

Tot în școală obișnuiam să punem în scenă secvențe din operele poetului împreună cu profesoara de limbă și literatură română. Eu îl jucam de obicei pe Făt-Frumos din lacrimă, amicul meu Sergiu îl interpreta pe Demiurgul din Luceafărul, iar prietenul meu Cezar îl juca chiar pe Eminescu.

Au trecut anii. Vara trecută l-am văzut pe Cristofor Aldea Teodorovici în concert la Festivalul Chitarelor (în memoriam Iurie Sadovnic Orheianu). De atunci piesa aceasta căpătat o altă dimensiune pentru mine. Am