Latura neplăcută a seducției și
romantismului
Dorința impulsionează iubirea, iar romantismul o
echilibrează. Cu aceasta suntem de acord. Însă atunci când
tacticile de seducție încep să pară scoase din filmul „Atracție
fatală”, expresia sentimentului începe să se coloreze în tonuri
țipătoare de fucsia și iubirea devine greu de digerat. Latura
neplăcută a seducției este hărțuirea, iar latura respingătoare a
romantismului este dulcegăria.
Persoanele histrionice oscilează între două scheme de
gândire complet opuse: „Sunt un nimeni” – atunci când lumea nu le
acordă atenție sau când le dezaprobă comportamentul – și ”Sunt o
ființă excepțională și specială care îi cucerește pe toți” – atunci
când ceilalți răspund cu interes încercărilor de a atrage atenția.
Consecințele acestei gândiri dihotomice ( în alb și negru) sunt
dezastruoase, pentru că, dacă securitatea mea emoțională va depinde
de cât de „captivată” și „extaziată” îmi păstrez perechea, nu voi
avea parte de niciun moment de liniște.
Histrionicii pot avea una dintre aceste trei
atitudini distructive pentru iubire:
„Viața ta trebuie să graviteze în jurul
meu”
Din punctul lor de vedere, iubirea adevărată presupune
să te simți incomplet și lipsit de sprijin atunci când partenerul
nu este prezent.
„Iubirea este sentiment pur”
Deși tind să fie joviali și simpatici, problemele apar
din cauza lipsei lor de control asupra propriilor emoții. Certurile
cu partenerul și accesele de furie sunt frecvente, fiind cauzate de
o toleranță extrem de scăzută la frustrare: „Dacă lucrurile stau
altfel decât mi-ar plăcea mie, mă înfurii”. Așa cum spune Walter
Riso: iubirea nu trebuie doar simțită, ci și gândită, ceea ce
persoanele histrionice evită să facă.
„Iubirea ta nu mi- e de-ajuns”
Asemenea sindromului „sacul fără fund” : orice ai face,
el sau ea își va dori întotdeauna mai mult și mai bine. Ceea ce
ghidează relația nu este bucuria de a fi cu celălalt, ci o profundă
insatisfacție afectivă. Idealizarea și nevoia de a se ști iubit
sunt atât de mari, încât niciodată nu vei putea ajunge la nivelul
cerut. Dintre o relație pasională care te sufocă și una care te
eliberează, chiar dacă pasiunea nu va fi ca ruptă din filme, numai
unii vor prefera a doua opțiune. Însă, pentru mulți alții sunt mai
importante tahicardia, așa că vor alege senzaționalul înainte de
toate: îndrăgostire, mai degrabă decât iubire.
De ce ne împotmolim într-o relație
histrionică?
Să nu uităm aceste persoane, asemenea sirenelor, sunt
„specialiste” în a-i momi pe ceilalți și a-i arunca cu capul
înainte în jocul captivant al cochetăriei și flirtului. Dacă
manifești vreuna dintre următoarele vulnerabilități, te-ai putea
transforma într-o pradă ușoară a acestor cuceritori:
„Am nevoie de partener light, care să nu-mi
complice viața”
Persoanelor care funcționează în schema
superficialității/frivolității, și nu vor să-și complice viața,
trivialitatea persoanelor histrionice li se va potrivi ca o mănușă.
Norma: minte puțină, inimă mare. Există perechi pentru care punctul
de simbioză maximă îl reprezintă înghețata de la filmul de seară.
Și ce? Problema ar putea apărea numai atunci când unul respiră
aerul tare al înălțimilor spiritului și celălalt se află pe la
genunchiul broaștei. Dar sunt destui cei care doresc să-și
transforme partenerul histrionic într-un Einstein îndrăgostit, iar
aici lucrurile se complică, pentru că plopii nu prea dau
pere.
„Am nevoie de cineva care să fie mai extrovertit
decât mine”
Această relație este pusă în mișcare de schema
compensației. Să te unești cu cineva care să compenseze
incompetența ta socială. Mai bine ocupă-te de rezolvarea acestei
probleme decât să o disimulezi cu ajutorul calităților
partenerului.
„Am nevoie să fiu recunoscut și
apreciat”
Dacă te afli în căutarea unei persoane care să-ți ridice
stima de sine află că personalitățile histrionice sunt experte în a
acorda complimente și confirmări. Împreunarea dintre un histrionic
și o persoană cu stimă de sine scăzută se face în baza unui schimb
implicit, în care fiecare primește ce are nevoie de la celălalt. O
complicitate afectivă foarte echilibrată. Acordul va fi pecetluit
cu dublu sigiliu.
Se stabilește astfel un acord plin de lingușiri și
ridicări în slăvi, în care presupusa dragoste devine din ce în ce
mai pompoasă. În realitate, stima de sine va fi mai degrabă mimată
în fața acestor avalanșe de reconfirmări, presărate cu câteva
minciuni „nevinovate” pline de afecțiune.
Strategii de supraviețuire afectivă
Să te lași copleșit de sentimentele celuilalt fără a
opune rezistență:
Presupune să fi într-o condiție fizică bună și să nu fi
claustrofob, adică:
·Să ai răbdare atunci când
partenerul tău histrionic are accese de furie
·Să-ți exprimi permanent
sentimentele
·Să fi atent la detalii, atât
din punct de vedere verbal cât și material
·Să nu uiți niciodată vreo
aniversare sau altă dată importantă
·Să-i lauzi constant farmecul
și calitățile
·Să nu încerci niciodată să-ți
asumi o postură intelectuală sau prea profundă
·Să-i lași să iasă în evidență
oricând își doresc
·Să le împărtășești
emotivitatea
·Să nu le condamni crizele de
isterie
·Să nu spui „nu”
Ți-ai putea ceda spațiul vital pentru a-l lăsa pe
celălalt să te zdrobească, fie și cu tandrețe?
Să impui limite iubirii hărțuitoare și să-ți aperi
autonomia personală
Există un singur „dar”: atunci când unei persoane
histrionice i se refuză afecțiunea, reacția ei va fi aproape
întotdeauna violentă și poate fi însoțită nu numai de accese de
furie, ci și de gesturi sau încercări de suicid .
·Să nu cedezi
niciunui tip de manipulări, indiferent de circumstanțe
·Să marchezi în mod clar
teritoriul și spațiul personal și să nu lași ca partenerul să le
încalce
·Să-ți cenzurezi partenerul
când încearcă să atragă atenția în public
·Să ai activități personale,
fără compania celuilalt
·Să critici superficialitatea,
acolo unde există
·Să echilibrezi emoționalul
prin rațional
Ești în stare să alegi această strategie și să-ți asumi consecințele?
Ești în stare să alegi această strategie și să-ți asumi consecințele?
„Iubiri toxice” Walter Riso
