Povara perfecționismului face ca relația să devină din ce în
ce mai solemnă, amară și formală, de vreme ce spontaneitatea va fi
văzută de către obsesiv ca semn că celuilalt îi lipsește
autocontrolul. Tipul obsesional controlează, organizează,
stabilește reguli, ordonează și sistematizează tot ce îi iese în
cale, incluzându-i aici și pe partener și copii. Conviețuirea cu un
obsesional va fi dictată de un manual de instrucțiuni „foarte
explicit”. Surpriza, improvizația și naturalețea vor fi motive de
stres și, uneori, cauze pentru despărțire.
„Iubirea eficientă” sau „eficiența amoroasă” ne conduce, în
mod hotărât, pe un drum fără ieșire: frustrarea. Obsesionalul nu va
vedea pădurea din cauza copacilor. Lucrurile negative cântăresc mai
mult decât cele pozitive sau cel puțin cer mai multă atenție. Nimic
nu va funcționa cum trebuie dacă e nevoie să dai tot timpul
socoteală pentru curățenie, mâncare, haine, cheltuieli și alte
lucruri cuprinse în liste de ce este bine să faci și ce nu!
Persoana pe care o iubim nu poate fi privită ca un vătaf. Nu spun
că ar trebui să trăim ca într-o cocină, însă nici să ne propunem să
trăim într-un mediu aseptic, de parcă am trăi într-o sală de
terapie intensivă; patul conjugal este de preferat sălii de
operație.
Coșmarul unei iubiri rigide și meticuloase
Paradoxal, persoanele obsesionale sunt admirate de către
societate pentru disciplina lor, pentru respectul față de
autoritate și pentru capacitatea nelimitată de muncă. Iubirea
obsesivului se structurează în baza a trei scheme punitive și
limitatoare: „Greșești prea mult”, „Pentru că ești incapabil, eu
voi prelua frâiele” și „Trebuie să îmi mențin emoțiile sub
control”.
„Greșești prea mult”. Un obsesional te va percepe ca
fiind o ființă inutilă, incompetentă și iresponsabilă, până la
proba contrarie; iar singura probă contrarie este să fi la rândul
tău perfect/ă. Anxietatea pe care o generează acest tip de control
este atât de puternică, încât unele victime ale unei asemenea
iubiri toxice preferă să se convertească la „obsesivitate”,
încercând să scape de criticile constante.
Această critică constantă ascunde o profundă subestimare a
capacității celuilalt de a rezolva problemele. Victimele devin pe
zi ce trece tot mai nesigure și sfârșesc prin „ a greși din teama
de a nu greși”. Cercul vicios arată astfel: cu cât mai mare este
teama de a nu greși, cu atât mai afectat va fi randamentul și, cu
cât mai scăzut va fi randamentul, autoobservarea „inutilității” va
amplifica anxietatea, micșorând și mai mult rata de reușită.
Angoasa preia controlul asupra iubirii și sfârșește prin a o
distruge.
„Pentru că ești incapabil, eu voi prelua frâiele”.
Ideea că partenerul este ineficient și neproductiv, coroborată cu
propria incapacitate de a delega responsabilitățile duc la asumarea
conducerii și să se ocupe de tot ceea ce implică relația: plăți,
aranjamente, întreținerea casei, planificarea vacanțelor,
polanificarea timpului liber, educația copiilor, în fine, orice
decizie va fi trecută prin filtrul excelenței. Vor fi două
consecințe: excluderea fără urmă de respect a partenerului,
plasându-l pe un rușinos loc secund generând: frustrare, furie și
resentimente. Apoi să preiei frâiele „tuturor lucrurilor” produce
următorul cerc vicios: dacă înainte problemele apăreau din cauza
greșelilor partenerului, acum obsesiile vor fi îndreptate către
propria persoană. Exigența se va transforma în autoexigență,
critica în autocritică, iar pedepsirea în autopedepsire.
„Trebuie să îmi mențin emoțiile sub control”. Temerea
principală a obsesionalului este aceea că dacă încetează să
exercite control mintal asupra propriilor emoții, se vor face de
râs. Această credință îi face să-și blocheze starea de spirit și
să-și înghețe sentimentele.
Această rigiditate emoțională este principalul motiv pentru
care obsesionalii au dificultăți în domeniul sexualității. Lipsa de
spontaneitate și teama de a pierde controlul îi duc către o
diminuare a dorinței sexuale și îi fac să aibe dificultăți în a
simți plăcerea.
Visul oricărei persoane care se simte incompetentă este să
aibe alături pe cineva care să îi rezolve problemele. Disconfortul
apare mai târziu, atunci când bucuria și ușurarea se transformă în
control și contabilitate. Nu este ușor să trăiești cu cineva cate
te evaluează neîncetat și care, în plus, impune niște standarde
imposibil de atins. Obsesionalul crede că are tot timpul dreptate
și nu va accepta să-și reevalueze convingerile. Din acest motiv,
atunci când vei încerca să ai un dialog cu o astfel de persoană te
vei lovi de un zid de motivații și justificări irevocabile. Iubirea
obsesivă este o iubire încremenită în rutină și într-o serie de
norme, este o iubire care nu curge și nici nu se reînnoiește. Ai
doar două opțiuni: fie spargi zidul fie te contaminezi.
Să te contaminezi presupune să te supui controlului și să
reglementezi iubirea, adică:
- Să fi flexibil în fața lipsei de inflexibilitate a partenerului.
- Să te limitezi la o viață fără prea multe schimbări pentru a-l feri pe partener de stres.
- Să nu aștepți dovezi importante de afecțiune și să renunți la ideea unei vieți sexuale variate.
- Să eviți orice bătălie pentru preluarea puterii. Cu fiecare ceartă, obsesionalul va deveni tot mai puternic.
- Dacă îl iubești mult, să devi un „obsesional secundar” și să-ți motifici stilul de viață.
- Să respingi ideea de relaxare și să adopți un cult al muncii.
Să respingi exigența iubirii perfecționiste
presupune:
- Să te ocupi mai puțin de detalii și să lași loc de improvizației.
- Să aduci schimbări în viața cotidiană (decorul casnic, alimente, haine) și să-ți iei libertatea de a explora noi teritorii.
- Să soliciți doza adecvată de iubire și plăcere.
- Să iei asupra ta anumite decizii și activități comune, în ciuda preferinței partenerului de a nu delega responsabilități.
- Să comiți greșeli firești fără a te scuza sau a promite că vei fi perfect.
Adoptând acest comportament te vei transforma într-o ființă
demnă de dispreț. Îl vei pune pe partenerul obsesional față în față
cu propriile frici iraționale generate de stilul său afectiv.
Atunci când persoana obsesională ești chiar tu,
cititorule, află că nu ești ușor de iubit. Nimeni nu suportă să
fie criticat tot timpul, nici măcar tu.
Ar fi bine să-ți reevaluezi grila de valori și să înțelegi că
fericirea nu are nimic de a face cu goana permanentă după
certitudini și performanțe. Caută sprijinul unui specialist, care
să te ajute să răstorni maniera nesănătoasă în care procesezi
informația astfel încât să nu-ți mai fie frică că pierzi
controlul.
„ Iubiri toxice” Walter Riso
