Vorbim aici despre un roman scris în 1987, peste care nu aș fi dat dacă nu aș fi căutat un altfel de Endgame, anume acea minune scrisă de James Frey, minune care și-a făcut un super-promo-hype-reclamă cu vestea despre un mare premiu de sute de mii de dolari acordat celui care descrifrează cimiliturile din cadrul cărții, cimilituri bazate pe numere și culori ... ei bine, din punctul meu de vedere a dat chix într-un stil grandios, pentru că premisa cărții e muuult mai tîmpită decît media - iar eu sînt destul de tolerant la tîmpenii, cu condiția să mă mintă mișto. Cu toate astea cartea lui  nu incită nici la urmărirea acțiunii, oarecum lîncedă, nici la dezlegarea ghicitorilor, căci în ea sînt înșirate fără noimă pentru mine o grămadă de numere (coordonate geografice mai mult), nu mai zic de culori ... Bun, nu despre asta era vorba, dar am pomenit de Enigma lui Frey pentru că nu am de gînd s-o citesc pînă la capăt ...