I Wanna Get That Feeling... 285
- Carti
- 06-09-2020 20:29
...
Citește mai departeUite și o carte de snoave, cumva într-o bună tradiție pornită de la Ion Creangă, dacă nu chiar de la Anton Pann, și care ne avertizează de la bun început: "Cititorule, povestirile acestea nu s-au petrecut decat in mintea unor oameni pentru care lumea n-are margini, pentru care vremea curge ca apa si pentru care cerul si pamantul nu-s chiar atat de despartite precum se crede. Dovada ca, de veacuri, pamanteanul din Ocisor, in serile lungi de iarnă, se repede ba pe Calea Laptelui, pentru a da o raită pe la Porțile Raiului, ba alteori, cu năduf chiar, pana in Iad, sa se mai certe cu Dracul pentru cate-i ies pe dos ori altcum decat le vrea el."
Citește mai departeVolumul acesta se cheamă 3.1 nu pentru că ar fi vreo clonă a renumitului sistem de operare Windows din anii 90, ci pentru că sînt trei autori implicati, fiecare cu cîte o povestire, si este primul dintr-o serie de volume de același tip. Din cîte rețin, au apărut deja - sau poate erau doar în pregătire?!? = volumuele 3.2 și 3.3.Povestirile din acest volum sînt:Sebastian A. Corn - Epideemia Michael Haulica - Povestea lui Calistrat Hadambu Danut Ungureanu - Anatomic Graffiti Sînt trei povestiri binecunoscute fandomului româbesc, cît fandom o mao exista, căci se subțiază de șa an la an, cine le cunoaște nu este cazul să mai dea banii pe cărțulie - o numesc așa pentru că e mititică, sub 120 de pagini, pentru că și povestirile sînt totuși povestiri, deci reduse ca dimensiune.
Citește mai departeLa tîrgul Gaudeamus din toamna trecută m-am concentrat asupra autorilor români de S.F. și genuri conexe - fantasy, horror, și tot restul. Se publică și cărți românești, de autori tineri și relativ necunoscuți - problema este cum să te lipești de o editură și, mai ales, dacă iese ceva din toată afacerea, dar astea-s deja alte două discuții separate ... o altă poveste, vorba domnului Kipling.Romanul de faţă aparţine de fantasy şi, sincer să fiu, laectura sa este mult mai antrenantă şi mai interessantă decît citirea a 1500 de pagini şi mai bine de băşini frumos ambalate de vreun corifeu al genului din lumea anglo-saxonă, gen Sanderson, Jordan, Cook sau alţii al căror numele nu îl mai reţin, darămite să le reţin şi titlurile cărămizilor, ca să nu mai zic de acţiune, personaje şi tot tacîmul.Unica problemă pe care am decelat-o provine din faptul că este o copie mai mult sau mai puţin la indigo a poveştii din Preludiul Fundaţiei a lui Isaac Asimov.
Citește mai departeTony Ballantyne, fiind englez din cîte am reținut, nu a avut noroc în viață. În viața lui literară, să ne înțelegem, că despre viața particulară nu am idee. (De fapt, am idee, căci am căutat pe net informații despre cartea citită, și am dat practic doar peste informații despre autor, și cică omul este asistent-profesor în IT undeva prin Oldham).De ce nu are noroc? pentru că-i supus britanic și, deși britanicii au o șansă în plus pe piața de SF americană, totuși ei trebuie să încapă în acei 5% rămași după ce 95% din piața de carte SF este acaparată de autorii americani. Și uite așa, deși Twisted Metal nu-i cu nimic mai prejos decît orice roman-fluviu (că doar ăsta e trendul, de la 500 de pagini în sus, vorba aia, că noi ce altă treabă avem pe lume decît să masticăm pagină după pagină scrisă în dulcele stil modernist) al autorilor americani consacrați, practic nimeni nu a auzit de el.Eu sigur nu auzisem pînă la tîrgul de carte Gaudeamus 2017,
Citește mai departeCe ar fi de spus despre această carte? Că este tipărită pe o hîrtie de calitate, că are coperți lucioase, și că a fost pusă la reducere cu ocazia tîrgului de carte Gaudeamus din noiembrie 2016, ceea ce mi-a și permis s-o cumpăr.Totuși, cartea cică a fost publicată chiar în toamna 2016, Curios mod de promovare. Sau poate nu mai țin eu minte la ce a fost reducere și la ce nu ...Am eu în ultima vreme o slăbiciune pentru scrierile autorilor români - pur și simplu din cauză că-s slabe speranțe ca aceștia să apară în format electronic, în cine știe ce stream de torente, Această cinste este firește rezervată doar autorilor străini cut ștaif, de preferință americani (95% din ei) și generatori de best-sellere / blockbustere / page-turnere, sau cum vreți să le ziceți.Nu, Cora C. White nu este o autoare străină, ci un simplu pseudonim al unei românce. La Mulți Ani, Cornelia! avînd în vedere ca mai-ieri alaltăieri (20 decembrie, nu spui anul, deși e scris în clar pe coperta
Citește mai departecum bine spunea comentatorul partidei, Flower of Scotland e ceva pe care orice iubitor al rugbyului îl ascultă în picioare și cu sonorul dat la maxim. Întotdeauna m-a impresionat - cred că am mai zis-o pe acest blog - cum muzica militară tace la începutul celei de-a doua strofe, lăsînf publicul să cîntre a cappella.Un superb eseu scoțian, după i cursă pe jumătate de teren, și care ne arată cît de periculos este în zilele noastre să crezi că un balon în grămadă va fi pe veci al tău, numai pentru că echipa ta a cărat balonul și a generat grămada. Uite că și grămada galeză poate fi dată peste cap, chiar dacă galezii sînt cît casa față de oponenții lor, și au un impuls formidabil (impulsul din fizică, adică masa înmulțită cu viteza ...)S-a făcut și 10-3, pentru că ce-i în mînă nu-i minciună, și scoțienii n-au chef să dea transfprmarea din mînă pe eseul de pe gard. Și s-a făcut și 10-6, căci galezii sînt de aceeași părere, chit că ei au fost mult mai aproape de eseu (doar o
Citește mai departeÎn esență. primul pronostic a ieșit, cum zic englezii, by a large margin, adică Anglia a învins Italia cu 47-17, adică treizeci de puncte diferență, mai mult decîr cele douăzeci admise de mine. Oricum, Italia nu a jucat rău, a dat nu mai puțin de 3 eseuri, ceea ce împotriva apărării engleze e al naibii de mult - nemaivorbind de faptul că au condus cu 5-0 în debutul partidei.Nu-i mai puțin adevărat că atacul englez a făcut ravagii, trecînd ca prin brînză prin linia italiană, mai ales în repriza a doua, cînd tricolorii au obosit, oar armăsarii din grajdurile reginei zburdau în voie pe toloaca de 25 de yarzi. Omul italienilor? un australian naturalizat. Halal!În fine ...Urmează completări cu celelalte meciuri.Prima completare: s-a terminat și al doilea meci, care a fost unul extrem de încins, dar și urît, terminat cu victoria Irlandei cu 18-11, deci la fix 7 puncte, cam cum ziceam și io, doar că pronosticul era invers :D :D A plouat cu lovituri de pede
Citește mai departeCîteva pronosticuri pentru etapa de mîine și poimîine:- Anglia bate Italia la minimum 20 de puncte - asta nu-i chiar așa de grea- Irlanda și Franța o să lupte de la egal la egal, iar francezii o să cîștige la limită (adică sub 7 puncte). Irlanda nu mai e cea de anul trecut, s-a schimbat în rău.- în fine, ca o mare surpriză, Scoția va învinge Țara Galilor la vreo zece puncte diferență. Nici Scoția nu mai e cea din anii trecuți, s-a schimbat și era, dar în bine, în timp ce galezii trăiesc din dobînzi.
Citește mai departeO lectură ușurică, lină; este primul volum al unei serii care se cheamă Vatta's War, iar aici avem primele ostilități descrise prin prisma domnișoarei căpitan Vatta, Kylara Vatta. Tipa rocmai a fost silită să se ceară afară din Acadenia Militară din Slotter Key (asta e o planetă) din cauză că a fost mult prea încrezătoare într-unul din colegi (neah, nu e vorba de sex, ci de religie ... ei, ca să vezi!).Noroc ăc tatăl ei e șeful unei importante rețele de trasportatori-comercianți, și îi dă pe mînă o navă de dus șa fier vechi, așa, ca primă însărcinare, să vadă și ea cum e viața adevărată.Tipa are un talent înnăscut să se bage în bucluc, norco cu echipajul credincios ș
Citește mai departePăi ce ar mai fi de spus despre aceasta amărîtă și barbară competiție? Să punctăm:1. Prima semifinală nu am văzut-o decît parțial. O amărîtă de Coastă de Fildeș a băut un amărît Zair cu 3-1. Golul decisiv l-a dat fostul bistrițean Kanon, actualmente undeva pe la Den Haag.2.A doua semifinală a fost circul de pe lume, cu ghana bătînd ca la fasole la gazdele din Guineea Ecuatorială, pînă cînd spectatorii s-au plicitisit de atîta umilință și au început să dea cu pahare și sticle de platic în teren (la 0-2) și au dat năvală pe pista de atletism de la peluza proprie (la 0-3). Și stăpteau acolo fără să facă nimic, fără să fugărească jucătorii, arbitrii ... pur și simplu stăteau, în stilul Dinamo - Liberec. A venit și elicopterul (era să zic de Tîrgoviște), s-au plictisit și ăia, au plecat ... jocul s-a reluat fupă vreo juma de oră, și a mai ținut 3 minute deși trebuiau să fie 13. suporterii ghanezi au fost evacuați pe la vestiare, ca să fie feriți de primirea călduroasă a opoz
Citește mai departeUite o poveste simplă care din punctul meu de vedere bate de departe mult-lăudata trilogie marțiană a lui K.S. Robinson. (La naiba, cred că pînă și Prințesa Marțiană a lui E.R. Burroughs e mai interesantă decît lălăiala lui Robinson, ba chiar și Aelita lui A. Tolstoi, dacă tot am deschis discuția).Personajul principal Mark Watney este un astronaut abandonat din greșeală pe Marte în timpul unei furtuni de nisip ucigașe. Omul, botanist de meserie, refuză însă să se predea și încearcă toate trucurile posibile și imposibile pentru a-și prelungi existența, în ideea că următoarea expediție pe planeta roșie, deja planificată, va ajunge la timp ca să-l salveze. Ușor de zis, greu defăcut, căci inițial singura "armă" avută la dispoziție este Hab-ul, habitatul expediției, cu oxigenatorul, purificatorul de apă, reciclatorul și așa mai departe, plus o fermă de celule solare, plus două rovere marțieni, plus o mică pilă cu plutoniu (bun doar să genereze căldură, dar asta e, ne descurc
Citește mai departeÎnchipuiți-vă un roman în care începutul e combinație de Oliver Twist cu Prinț și Cerșetor, partea a doua amestecă Comoara din Insulă cu Șarpele de Mare (stranietatea lui Moby Dick e prea ... stranie ca s-o introduc aici) , a treia parte aduce mult cu Supraviețuitorii de pe Chancellor, iar finalul are niște ecouri de Robinson Crusoe (nu, povestea lui Robinson, așa cum a scris-o Defoe, nici nu a început nici nu s-a terminat cu șederea pe faimoasa insulă).Eroul adolescent ne duce cu gîndul la un Bildungsroman, cum zic prietenii noștri nemți, și cam așa și este. Ajuns pe o balenieră, Jaffy Brown are ca sarcină îngrijirea dragonului de Komodo pe care expediția are ca sarcină să-l captureze și să-l
Citește mai departePrimele rezzultate, destul de ciudate:Țara Galilor - Anglia 16-23Italia - Irlanda 3- 26Franța - Scoția 15-8Țineți seama de faptul că Țara Galilor era echipa pe val din ultimele ediții ale T6, că Scoția era rușinea absolută din utlimii cinci-șase ani, reușind chiar să se lipească de ceva Linguri de Lemn în condițiile în care există o Italie pe-acolo, că Anglia și Irlanda veneau tare, iar Franța naviga undeva pe la mijlocul clasamentului.Galezii au început bine partida de pe prorpiul teren și aveau 10-0 după primele minute. Englezii s-au ținut însă bine, a dat un eseu, au redus din diferență, apoi în repriza a doua a ținut de un 18-16 pentru ei, în ciuda atacurilor disperate galeze, au mai punctat o dată pentru scorul final de 16-23. La sfîrșit. se vedea pe chipul jucătorilot gazdă că pur și simplu nu pricep cum au putut scăpa victoria printre degete după ce meciul începuse atît de bine.Italia a mers ca de ocicei prost, la fe lcum prost este și ga
Citește mai departePer total, Mondialele de gandbal masculin s-au terminat cu triumful Binelui și pedepsirea exemplară a trufașului cel ticălos, și anume Franța a învins mahahaharea surpriză Qatar. A dracului surpriză, cum de i-a prăpădit ea pe polonezi în semifinale, de s-au dus bieții leși la arbitri la sfîrșitul meciului și i-au aplaudat la scenă deschisă ... Bine, ei ar fi preferat să îi aplaude direct pe obrăjori, dar se transmitea cu nșăe camere de luat vederi, așa că au zis pas.Așa este cînd își bagă dracul coada și mai ales ochiul.În același stil sinistru, la Cupa Africii pe Națiuni, în semifinale au ajuns și gazdele din Guineea Ecuatorială, probabil ca răsplată pentru că au reușit să organizeze la minut competiția, după ce Marocul a spus pas din frică de Ebola ... ăăăă ... voiam să zic că s-au calificat datorită fotbalului de calitate practicat. Aiurea! cică la sfertul cu Tunisia au furat ca-n codru, iar arbitrii au fost de data asta aplaudați la modul contondent pe tunelul de ie
Citește mai departe