Îmi dau seama astăzi, când tocmai a început ziua mea [(de naștere) căci ziua în sine este a tuturor], că toate hotărârile acelea pline de impuls, de putere, din postările mele trecute au fost niște dorințe de moment, lipsite de acoperire, ca să zic așa.
Da, vroiam să fie așa, păream plină de însuflețire (sau chiar eram!) dar nu mă bazam de fapt pe nimic.
Până când BRUNO a hotărât să mă ajute. Nu fiindcă s-ar fi hotărât el greu, dar poate că eu nu ajunsesem încă la înțelegerea perfectă a ceea ce sunt, a ceea ce vreau, a ce pot cuceri - cu sau fără ajutorul benefic și necondiționat al Entității spirituale călăuzitoare din această existență. Și, într-adevăr, ultimele zile au fost foarte grele și încercate, pe planul sănătății, pe care oricine o poate recunoaște ca fiind principala avere a omului. M-am temut la un moment dat că-mi voi pierde lumina unui ochi, din cauza infecției ca...