I-am văzut într-o seară lângă Casa de Cultură a Studenților. Era plăcut afară, un fel de trailer pentru vară, că acum iar e frig. Stăteau în linie, pe trotuar, mici, mari, tineri, în vârstă… Dar erau tineri, prea mulți.

”Sunt student la Poli”, l-am auzit pe unul zicând. Era un băiat scund, destul de frumușel. Erau acolo fete tinere, păreau cu bun simț, educate. Când am aruncat eu un ”Avem dreptul să alegem!”, printre dinți, au ales să nu răspundă. Mai bine, că m-aș fi luat la ceartă. Au continuat să țină cuminți pancartele cu ”Spune NU avortului”, ”Avortul este crimă” și cine știe ce slogane mai erau pe-acolo. N-am putut să le văd, atâta furie am simțit. S-au adunat să protesteze. Se adună des, prea des.

Trăim într-o lume prea egoistă. Toți se cred centrul universului și astfel îi judecă și îi acuză pe cei care nu se supun normelor după care ei trăiesc. Trăim într-o lume în care toți vor să...