Îl văd la fel de frumos cum l-am văzut la început, poate mai frumos, fiindcă ochii și zâmbetele sunt presărate de sute de amintiri, care de care mai frumoase. În ochii lui văd sutele de “bună dimineața” și “noapte bună” pe care ni le-am spus. Îi simt mirosul pielii când mi-e dor de el și … Continue reading A rămas la fel de frumos →
Citește mai departe
Am citit azi un articol, ”Am ajuns să trăiesc cu frică”, iar un citat mi-a rămas în minte: De ceva timp încoace, însă, plecările mele sunt însoţite de anxietate. Înainte mă întrebam dacă mi-am luat suficienţi bani la mine, dacă nu am uitat periuţa de dinţi acasă şi dacă va fi vreme frumoasă. Acum mă … Continue reading Când te simți în siguranță? →
Citește mai departe
I-am văzut într-o seară lângă Casa de Cultură a Studenților. Era plăcut afară, un fel de trailer pentru vară, că acum iar e frig. Stăteau în linie, pe trotuar, mici, mari, tineri, în vârstă… Dar erau tineri, prea mulți. ”Sunt student la Poli”, l-am auzit pe unul zicând. Era un băiat scund, destul de frumușel. … Continue reading Lasă-mă să aleg! →
Citește mai departe
Multă vreme m-am gândit că nu vreau să fac copii fiindcă nu vreau să plâng cât a plâns mama din cauza mea sau a fratelui meu. Și m-am urât și mă urăsc de multe ori pentru asta. Dar oricât a plâns, mereu și-a șters lacrimile și a continuat să ne iubească din tot sufletul. Cred … Continue reading Mama e iubire →
Citește mai departe
Încep această postare fără să știu dacă voi putea sau nu să o duc până la capăt. Voiam de mult să scriu o postare despre 2016, cel mai groaznic an prin care am trecut până acum și despre învățăturile pe care le-am deprins. Însă rănile care mi-au fost provocate în acest an nu au fost … Continue reading Lecțiile lui 2016 →
Citește mai departe