Au fost suficiente un minut și 12 secunde pentru a crea o stare. De fapt, acesta e și scopul muzicii. Să te introducă într-o vrajă, să te miște, să trezească o emoție în tine. Spui Laurențiu Cazan, spui MUZICĂ. Așa, cu majuscule. Mâna lui cunoaște tainele fiecărei note și fiecare coardă de chitară. Ba chiar, mai mult de atât. Dar ne oprim la instrumentul acesta cu corzi pentru că ruginiul întins peste noi toți acum l-a inspirat.

Plecând pe urmele unei creații mai vechi semnate de el, intitulate „Al cincilea anotimp”, Laurențiu a readus în atenție un fragment din acordurile acestei piese. Cu emoție și tremur. Cu căldură și amintire. Tipic toamnei. De data acesta, atașându-i, la fel de sensibil și lin, și trei versuri ce descriu melancolica stare de toamnă. „Ce-nseamnă când vezi plecând rândunicile… Iar nopțile venind tot mai repede? Vine toamna…” Atât și …muzică. Plus comentarii pe YouTube: „ca-n totdeauna, ne atingi sufletele cu unicitatea vocii tale, cu măestria interpretării, cu acorduri care aici amintesc de Bach și în special cu o inefabilă tristețe a unui paradis pierdut..” (Marina Socol) sau „Nostalgic și frumos cântec. Și aceeași voce atât de minunată” (Georgeta Chelu), „Absolut superb, mulțumim” (Lucy Toma), „Asta-i Laurențiu, așa mi-a venit, din prima secundă a ascultării să spun” (Sorin Vasile Gherghinciu)…