Nu se înclină astă limbă
Pentru imperfecţiuni vechi
Dacă te întorci ea îţi schimbă
Rime fără de perechi
Clipa naşte noi zidiri
Lasă în urmă doar furtună
Într-un colţ la convorbiri
Rândurile se adună
Privind veacul se întreabă:
Cum de prezentul şi trecutul
se duc toate fără grabă?
Şi de ce lasă în viitor necunoscutul?
Când toate se vor ascunde
Artele le uită în urmă
Şi dacă vor să schimbe lumea
Nu au ţintă, nu au armăAtingând culmi fără de praguri
Se învârte şi se conjugă
Nu vrea a feri în lături
Luptă să nu fie slugă
Dacă o modifici într-una
Şi o crezi prea neînsemnată
Nu o să vrea să fie una
Pe care o vor proştii programată
Risipiţi-vă cu toţi în zare,
Lăsaţi-o aşa cum este!
Înecaţi-vă în mare!
Să putem scrie o poveste..
Ce rău să vă fi făcut vouă?
De vreţi să o modificaţi
Mediocră-i gramatica cea nouă
Pe noi nu ne întrebaţi?
©CosteaMircea, 27 -VII-2003
