Am vrut doar sa scriu doar!Sa scriu despre lucrurile noi din viata,despre noile fericiri,despre cum m-am trezit,despre cum m.am reindragostit de cea mai mare pasiune,am vrut doar sa scriu!

De unde sa pornesc…pai de la mesajul care l-am vazut pe facebook:cand se naste un copil odata cu el se naste si o mama!

De aici eu am dezvoltat propria-mi idee:cand parintii mor,si copii mor si ramane adultul din tine!Gandire negativa,nebunie?Nu,e doar realitatea care urmeaza sa se intample,realitatea pe care urmeaza sa o infruntam.

O iau pe ocolite si vei intelege ceea ce multora am incercat sa le spun si sa-i sfatuiesc,ce-i drept e stilul meu de viata dar am incercat doar sa arat felul meu de a vedea acel ceva.

Bun…deci a ramas adultul,si atunci cand raman eu si copilul a murit,imi voi dori cu ardoare sa fiu iarasi copil,si nu numai acel copil din copilarie ci copilul lor,insa nu se mai poate.

Am devenit matur!Atunci adolescentul a murit!Sunt matur si mi-as dori sa mai stau pana noaptea tarziu sa vorbesc la telefon,sa nu fiu atent la anumite lucruri,sa trimit mesaje,sa am acea emotie specifica unui adolescent,sa ma laud ca aseara am stat pana foarte tarziu sa vorbesc cu o ea si multe alte lucruri care ma reprezinta ca adolescent.Ca matur sigur pot face aceste lucruri,insa simtirea si emotia e diferita,sunt diferite pentru ca si emotia si simtirea sunt si ele mature si nu mai sunt adolescente.Acum ai inteles?

Imi place sa traiesc momentul chiar daca sunt epuizat fizic,ceea ce mi se intampla in ultimul timp,insa din alte puncte de vedere ma simt ca nou,am forta necesara sa fac totul sa-mi placa si sa fie frumos,am placerea fac lucrurile asa cum imi place cu toate ca imi e greu,le fac pentru ca timpul nu mi se mai intoarce,exista un azi in care pot face insa nu stiu daca va fi un maine daramite sa am pretentia ca voi face maine.Nu am siguranta ca maine ma voi trezi,de aceea am placerea sa fiu darnic cu timpul acordat pesoanelor dragi si pe care le iubesc,nu conteaza ca iti dau 1 noapte nedormita sau doua,sau trei,important e sa intelegi placerea cu care am daruit,efortul meu si prin efortul meu sa-ti raspunzi la intrebarile care te macina placut.Fi suficient de matur si de complex sa-mi intelegi sacrificiul,nu sunt un oarecare care daruieste,sunt un darnic care daruiesc oricui,oricui este pe unda cu nebunia mea.

Nu voi astepta sa moara nici copilul si nici mica parte de adolescent din mine care a ramas,voi face tot posibilul sa am amintiri frumoase cu acestea doua,voi da totul cum imi sta in fire,voi da totul sa fac acestea doua,doua lucruri complexe,sa le fac doua amintiri perfecte.Sa spun peste ani,Vali a fost un adolescent complex si a trait momentul la secunda cand a trebuit sa fie traita.Vali a fost copilul care a trebuit sa fie si nu are regrete maturul ca acel copil nu a copilarit sau nu sa jucat destul cu viata sau cu focul!

Cat vei intelege puiule de om din cateva randuri?Poate prea putin,sau poate am riscat prea mult si m-ai descoperit mai mult decat am vrut si am lasat sa fiu descoperit.

Despre cum vad eu complexitatea omului si in special a mea voi vorbi intr-o noua postare.

Seara buna sa aveti!