4000 de lei – aceasta este suma pentru chirie pe care o încasează un parlamentar român (senator sau deputat) pe care, atenţie, nu trebuie să o deconteze cu acte justificative. Că stă la hotel sau într-un apartament închiriat, el primeşte suma aia şi plăteşte.
Drept e că dacă decontarea s-ar face pe bază de contract, nici nu ar fi fost greu să găsească mecanismul prin care (printr-o agenţie imobiliară prietenoasă) să fie trecută în contract suma maximă chiar dacă s-au înţeles cu proprietarul pentru doar 2000 sau 3000 de lei…

Dar acum, la fnal de sesiune parlamentară, Guvernarea Bolo-Dan a livrat românilor o porţie de imagine şi ipocrizie de manual. Gat, se taie chiria pentru parlamentarii cu case în Bucureşti sau Ilfov.
Măsura este însă lipsită de etică şi echitate.

De exemplu, poate un parlamentar (familia lui) din Neamţ sau Botoşani sau din Zalău şi-a investit economiile într-un apartament, într-un oraş mare, universitar, pe care-l închiriază a la long sau cu ziua (prin booking).
Dacă acel apartement este în Bucureşti, parlamentaru rămâne fără bani de chirie în timp ce dacă apartamentul pus „la produs” este la Ia;i sau la Cluj, parlamentarul produce şi bani din bunul propriu şi încasează şi chiria.

Pornind de la lipsa de echitat a măsurii decise otova dar şi de la ideea că cine ştie să combine poate găsi soluţii, hai să vedem cum va putea fi fentată, absolut legal, măsura asta cu neplata chiriei pentru parlamentarii cu case în Ilfov sau Bucureşti.

Metoda 1: Mătuşa Tamara
Apartamentul care riscă să lase pe musiu parlamentar fără 4.000 de lei de la Parlament (deci mai mult decât poate încasează el, de pe piaţa liberă pe chiria bunului propriu) poate fi trecut imediat, printr-o vânzare fictivă, pe alt proprietar. Pe fiu sau fiică (ideal căsătoriţi), pe vreun nepot, pe vreo mătuşă. Gen Mătuşa Tamara…

Metoda 2: Băgat în firmă ca aport de capital în natură.
În 3 zile, familia parlamentarului X face o firmă, SRL, II, PFA. Şi transferă apartamentul propriu în acea firmă ca aport de capital în natură. Şi în continuare poate oferi la închiriere locuinţa proprie. Prin contract sau chiar la negru, că se poartă…

Metoda 3: Vânzare pe bună, cumpărare în alt oraş.
Sau, familia parlamentarului vinde pur şi simplu apartamentul din Bucureşti şi cumpără altul în Iaşi sau Cluj sau Braşov, adică în oraşe mari unde proprietăţile imobiliare generează venituri mai consistente.

Lista de mai sus nu este una totală. Pe lângă cele 3 metode prin care un parlamentar de provincie poate încasa în continuare chirie, cu siguranţă că mai sunt alte 7-8, beton din punct de vedere contabilicesc şi care îl încadrează pe ales în afara efectelor legii.

Rămâne de văzut dacă va apărea vreo listă oficială cu parlamentarii car au încasat şi chirie deşi aveau locuinţe în Bucureşti/Ilfov şi câţi din respectivii nu vor găsi o soluţie – aobsolut legală! – să încaseze în continuare banii de chirie.

Daniel VINCA