Te-am așteptat Marcel, te-am așteptat 333 de ani! Azi se
împlinesc 33 de zile din ultimul an,e ora 13 iar tu ai ajuns,
profeția bătrânilor s-a împlinit. Haide! Urmează-ți
calea!
Țin minte și acum cum triumfători în lumina razelor
solare am părăsit împărăția terestră a Gâştenilor pentru a ne urma
calea spre arhipelagul ceresc al măgarilor înaripați, am păscut
vreme de mulți ani pășunea adevărului iar acum, coborând înapoi, în
locul împărățiilor regăsesc ruinele unei foste civilizatii,
infernul sărăciei unei lumi decăzute, umilite..
..după câteva ore de mers prin întortocheatele și
labirinticele coridoare subterane ale palatului scufundat Marcel nu
mai știa unde se află. Simțea că se învârte, nu în cerc ci mai
degrabă într-un fel de spirală, și că urmează să ajungă în centrul
acesteia, în nucleul teribilului labirint subteran... Pe măsură ce
înainta simțea apropierea de miezul spiralei şi simțea o atracție
indescifrabilă, un magnetism incontrolabil care-i amplifica dorința
de înaintare spre centrul coridoarelor subterane, în originea
tuturor necunoscutelor, acolo unde spera să găsească răspunsul
întrebărilor care-l apăsau.
Eu te-am căutat, tot timpul ăsta te-am căutat prin
ungherele timpului, te-am căutat prin succesiunea generațiilor,
ți-am trimis semnale, ți-am influențat destinul. Speram să te
întâlnesc așa cum speră cel care și-a pierdut vederea că o să vadă
din nou, credeam în tine așa cum crede cel care a pierdut auzul în
existența muzicii.
