Epigonii
"Iară noi? noi, epigonii?... Simţiri reci, harfe zdrobite,Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!Şi de-aceea spusa voastră era suntă şi frumoasă,Căci de minţi era gândită, căci din inimi era scoasă,Inimi mari, tinere încă, deşi voi sunteţi bătrâni.S-a întors maşina lumii, cu voi viitorul trece;Noi suntem iarăşi trecutul, fără inimi, trist şi rece;Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin!" scrisa de Mihai Eminescu