Au trecut patru luni de la articolul precedent despre Matei. În unele privințe lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Suntem tot pe modul „supraviețuire”. Luăm în continuare zilele câte una câte una. Nu ne putem face planuri pe mai multe zile, pentru că la noi nicio zi nu seamănă cu alta.

Ultimele șapte luni au fost cei mai grei cinci ani din viața mea.

Viața noastră e în continuare un șir nesfârșit de nopți dormite pe bucăți și zile în care ne dăm peste cap pentru a face față vieții cu doi copii. În alte privințe lucrurile au evoluat destul de mult. Matei e un bebeluș lipicios, frumușel, ce crește văzând cu ochii și trece prin etape ca Făt-Frumos.

Iată cum arată situația cu cele mai importante lucruri.