melancolic

fumul se înalță din horn

pe acoperiș, peste casă

plapumă vălurită

în ape de mătasă

frământată de griji

de spleen, de angoasă...

în patul inert

cu saltea pufoasă

sub velința caldă

cuibărește în mine letargia

pasăre misterioasă

cu penaj colorat imprecis

ce palpită, tresare în vis

la cea mai mică atingere

stârnește o furtună de fulgi mici

ca o boare ușoară...

să nu sperii pasărea adormită

pitită în ascunzătoarea temporară

o să zboare într-o clipită

liberă să-și desfacă aripile

să cânte, să exulte

să se exhibe fericită...

dar pasărea picotește

amețită de fum

prinsă în corzi de pieptul meu

se pune de acord

să stea la adăpost

își face cuib în cord...