Autor:Vasile Anton
Ieșeanu; Simt în fiecare zi cum mor puțin câte
puțin;
Timpul biologic a început
numărătoarea inversă pe pământ...
Inima ticăiește încet tot
mai încet, iar cerul nu mai e senin,
Departe-i sau aproape-i
eternul guvernământ?!...
Și toate simțurile-s
limitate auzul,văzul, gustul, mirosul,
pipăitul...
Mă mișc din ce în ce tot
încet, mă rătăcesc ca un copil.
Răspund la stimuli tot mai
greu și n-am poftă de nimic, doar oftatul!
Și toate îmi par tot mai
absurde–n viață, când moartea se apropie tiptil!
Memento mori - iar citesc
poemul biblia eminesciană,
„Amintește-ți, vei muri!”
ne-a strigat poetu-n rime;
Dar mai marii din palate nu
vor să-l ia în seamă!
Și-amenința cu bomba
nucleară lumea - precum zeii din vechime!
Va veni oare Apocalipsa? Va
veni oare sfârșitul lumii!...
Cum Ioan ca o Cassandră
creștinată profetizează Răul cel suprem...
Oare Rațiunea Omului nu va
învinge furia, spaima, exaltarea!
De Nebunia omului politic,
astăzi, tot mai tare eu mă tem!