Metanie - Radu Gyr

Doamne, fă din suferință
pod de aur, pod înalt,
Și din lacrimă, velință,
ca pe-un pat adânc și cald.
Din lovirile nedrepte,
faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri, scări și trepte;
din căderi, urcuș alpin.
Din otrava pusă-n cană,
fă miresme ce nu pier.
Și din fiecare rană,
o cădelniță spre cer.
Și din orișice dezastru
sau crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
și dă zâmbet înțelept.